1. [DEX '09] CERUZĂ s. f. Carbonat natural de plumb, alb sau cenușiu, cu luciu adamantin, folosit mai ales la prepararea vopselelor; alb de plumb. – Din fr. céruse, lat. cerussa.
2. [MDA2] ceruză sf [At: DEX2 / E: fr céruse, lat cerussa] Carbonat natural de plumb, alb sau cenușiu, cu luciu adamantin, folosit mai ales la prepararea vopselelor Si: alb de plumb.
3. [CADE] * CERUZĂ sf. 1 🔬 Carbonat de plumb, care se prezintă sub formă de sare albă, otrăvicioasă, insolubilă în apă; amestecată cu uleiu, formează o vopsea albă foarte frumoasă, întrebuințată de pictori; numită și „alb de plumb” ¶ 2 Băn. Creion [fr.].
4. [DEX '98] CERUZĂ s. f. Carbonat natural de plumb, alb sau cenușiu, cu luciu diamantin, folosit mai ales la prepararea vopselelor; alb de plumb. – Din fr. ceruse, lat. cerussa.
5. [DLRLC] CERUZĂ s. f. Carbonat de plumb, sub forma unei substanțe albe, otrăvitoare, care se preface ușor în pulbere; e folosit mai ales la prepararea vopselelor.
6. [DLRM] CERUZĂ s. f. Carbonat de plumb folosit mai ales la prepararea vopselelor. – Fr. céruse (lat. lit. cerussa).
7. [DN] CERUZĂ s.f. Carbonat bazic de plumb, foarte otrăvitor, folosit la prepararea vopselelor albe; alb de plumb. [< fr. céruse, cf. lat. cerussa].
8. [MDN '00] CERUZĂ s. f. carbonat bazic de plumb, foarte otrăvitor, folosit la prepararea vopselelor albe; alb de plumb. (< fr. céruse, lat. cerussa)
9. [Șăineanu, ed. VI] Ceruză f. substanță albă întrebuințată în pictură și pentru fabricarea unor verniuri; otravă violentă.
10. [MDA2] țaruză sf vz țeruză
11. [MDA2] țerăuză sf vz țeruză
12. [MDA2] țerujă sf vz țeruză
13. [MDA2] țeruză sf [At: MOLNAR, D. 385/9 / V: (reg) țir~, țar~, ~ujă (Pl: țeruji), ~rău~, cer~[1], cerusă[2] / Pl: ~ze / E: mg ceruza, lat cerussa] 1 (Îrg) Creion. 2 (Trs; Mar; șîs ceruză de piatră, țăruză de ardeață) Un fel de condei cu care scriau copiii pe tăbliță.
14. [MDA2] țiruză sf vz țeruză
15. [DOOM 3] ceruză s. f., g.-d. art. ceruzei
16. [DOOM 2] ceruză s. f., g.-d. art. ceruzei
17. [MDO] ceruză
18. [IVO-III] ceruză, -ze.
19. [DAR] țeruză, țeruze, s.f. (reg.) creion.
20. [DRAM 2021] țerúză, s.f. v. țăruză („condei”).
21. [DRAM 2015] țeruză, s.f. – v. țăruză („condei”).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL