1. [DEX '09] CERUIT, ceruituri, s. n. Ceruire. – V. cerui.
2. [MDA2] ceruit2, ~ă a [At: DA / P: ~ru-it / Pl: ~iți, ~e / E: cerui] 1 Dat cu ceară. 2 Uns cu ceară. 3 Lustruit2.
3. [MDA2] ceruit1 sn [At: DA / P: ~ru-it / Pl: ~uri / E: cerui] 1-3 Ceruire (1-3).
4. [DLRLC] CERUIT, ceruituri, s. n. Ceruire. Ceruitul dușumelelor.
5. [DLRM] CERUIT, ceruituri, s. n. Ceruire. – V. cerui.
6. [Șăineanu, ed. VI] ceruit n. rezultatul ceruelei: ceruitul scândurilor.
7. [DEX '09] CERUI, ceruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi ceva cu un strat de ceară; a unge, a freca, a lustrui cu ceară. ♦ A îmbiba cu ceară. – Ceară + suf. -ui.
8. [MDA2] cerui v [At: ANON. CAR. / P: ~ru-i / Pzi: ~esc / E: ceară + -ui] 1 A acoperi cu un strat de ceară (2). 2 A unge cu ceară (2). 3 A lustrui cu ceară (2).
9. [CADE] CERUI (-uesc) vb. tr. A da, a freca, a lustrui cu ceară: ~ parchetul.
10. [CADE] CERUIALĂ (pl. -ieli) sf. CERUIT sbst. Faptul de a cerui: ceruitul parchetului, mobilelor.
11. [DEX '98] CERUI, ceruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi cu un strat de ceară; a unge, a freca, a lustrui cu ceară. ♦ A îmbiba cu ceară. – Ceară + suf. -ui.
12. [DLRLC] CERUI, ceruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi cu un strat de ceară; a unge, a freca, a lustrui cu ceară. Ceruiesc parchetul, cu Curțile... cu cerdacuri și scări a căror scînduri curate și ceruite sclipeau în lună. EMINESCU, N. 56.
13. [DLRM] CERUI, ceruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi cu un strat de ceară; a unge, a freca, a lustrui cu ceară. ♦ A îmbiba cu ceară. – Din ceară.
14. [Șăineanu, ed. VI] ceruì v. a unge sau lustrui cu ceară.
15. [Scriban] ceruĭésc v. tr. (d. ceară). Ung orĭ lustruĭesc cu ceară (pînza, ața, scîndurile ș. a.). Tăblițe ceruite, tăblițe acoperite cu ceară pe care scriaŭ ceĭ vechĭ zgîriindu-le c’un condeĭ numit stil.
16. [DOOM 3] ceruit s. n., pl. ceruituri
17. [DOOM 2] ceruit s. n., pl. ceruituri
18. [DOOM 3] cerui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ceruiesc, 3 sg. ceruiește, imperf. 3 sg. ceruia; conj. prez. 1 sg. să ceruiesc, 3 să ceruiască
19. [DOOM 2] cerui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ceruiesc, imperf. 3 sg. ceruia; conj. prez. 3 să ceruiască
20. [MDO] cerui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ceruiesc, conj. ceruiască)
21. [IVO-III] ceruesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL