1. [DEX '09] CERUIRE, ceruiri, s. f. Acțiunea de a cerui; ceruit. – V. cerui.
2. [MDA2] ceruire sf [At: DA / P: ~ru~i~ / Pl: ~ri / E: cerui] 1 Acoperire cu ceară (2) Si: ceruială (1), ceruit1 (1), ceruitură (1). 2 Ungere cu ceară (2) Si: ceruială (2), ceruit1 (2), ceruitură (3). 3 Lustruire cu ceară (2) Si: ceruială (3), ceruit1 (3), ceruitură (3).
3. [DLRLC] CERUIRE, ceruiriy s. f. Acțiunea de a cerui; ceruit. Ceruirea parchetului.
4. [DLRM] CERUIRE, ceruiri, s. f. Acțiunea de a cerui.
5. [DEX '09] CERUI, ceruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi ceva cu un strat de ceară; a unge, a freca, a lustrui cu ceară. ♦ A îmbiba cu ceară. – Ceară + suf. -ui.
6. [MDA2] cerui v [At: ANON. CAR. / P: ~ru-i / Pzi: ~esc / E: ceară + -ui] 1 A acoperi cu un strat de ceară (2). 2 A unge cu ceară (2). 3 A lustrui cu ceară (2).
7. [CADE] CERUI (-uesc) vb. tr. A da, a freca, a lustrui cu ceară: ~ parchetul.
8. [DEX '98] CERUI, ceruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi cu un strat de ceară; a unge, a freca, a lustrui cu ceară. ♦ A îmbiba cu ceară. – Ceară + suf. -ui.
9. [DLRLC] CERUI, ceruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi cu un strat de ceară; a unge, a freca, a lustrui cu ceară. Ceruiesc parchetul, cu Curțile... cu cerdacuri și scări a căror scînduri curate și ceruite sclipeau în lună. EMINESCU, N. 56.
10. [DLRM] CERUI, ceruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi cu un strat de ceară; a unge, a freca, a lustrui cu ceară. ♦ A îmbiba cu ceară. – Din ceară.
11. [Șăineanu, ed. VI] ceruì v. a unge sau lustrui cu ceară.
12. [Scriban] ceruĭésc v. tr. (d. ceară). Ung orĭ lustruĭesc cu ceară (pînza, ața, scîndurile ș. a.). Tăblițe ceruite, tăblițe acoperite cu ceară pe care scriaŭ ceĭ vechĭ zgîriindu-le c’un condeĭ numit stil.
13. [DOOM 3] ceruire s. f., g.-d. art. ceruirii; pl. ceruiri
14. [DOOM 2] ceruire s. f., g.-d. art. ceruirii; pl. ceruiri
15. [DOOM 3] cerui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ceruiesc, 3 sg. ceruiește, imperf. 3 sg. ceruia; conj. prez. 1 sg. să ceruiesc, 3 să ceruiască
16. [DOOM 2] cerui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ceruiesc, imperf. 3 sg. ceruia; conj. prez. 3 să ceruiască
17. [MDO] cerui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ceruiesc, conj. ceruiască)
18. [IVO-III] ceruesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL