1. [DEX '09] CERUIALĂ, ceruieli, s. f. Faptul de a cerui; ceruire, ceruit. – Cerui + suf. -eală.
2. [MDA2] ceruială sf [At: DA / P: -ru-ia- / Pl: ~ieli / E: cerui + -eală] 1-3 Ceruire (1-3).
3. [CADE] CERUIALĂ (pl. -ieli) sf. CERUIT sbst. Faptul de a cerui: ceruitul parchetului, mobilelor.
4. [DLRM] CERUIALĂ, ceruieli, s. f. Faptul de a cerui.
5. [Scriban] ceruĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a cerui.
6. [Șăineanu, ed. VI] cerueală f. lucrarea de a ceruì.
7. [DOOM 3] ceruială s. f., g.-d. art. ceruielii; pl. ceruieli
8. [DOOM 2] ceruială s. f., g.-d. art. ceruielii; pl. ceruieli
9. [MDO] ceruială, pl. ceruieli
10. [IVO-III] ceruială, -ieli.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL