1. [MDA2] cermălui vi [At: DA ms / Pzi: ~esc / E: mg csármálni, cf cearmă] (Mgm; reg) A face zgomot, larmă.
2. [CADE] ❍ CERMĂLUI (-nesc), CERMĂLI (-ălesc) vb. refl. 1 A-i veni greață, a i se apleca ¶ 2 A se ameți, a se încurca în facerea unei socoteli (PȘC.) [ung. csömörleni; comp. și CIUMURLUI].
3. [CADE] CIUMURLUI (-uesc) vb. refl. Mold. 1 🩺 Ⓟ A i se apleca ¶ 2 A fi sdrobit, spetit, rupt de oboseală [ung. csömörleni; comp. și CERMĂLUI].
4. [Scriban] cermăluĭésc, V. cĭumurluĭesc.
5. [Scriban] cĭumurluĭésc (mă) v. refl. (ung. csömörleni, a-țĭ fi greață, d. csömör, greață. V. cĭumărat). Ban. Trans. Mold. Mi se apleacă, mi se strică stomahu. – Și cermăluĭesc (Trans.).
6. [DAR] cermălui, cermăluiesc, vb. IV (reg.) a face zgomot (larmă), a lărmălui.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL