1. [DEX '09] CERCĂTURĂ, cercături, s. f. (Înv.) Control exercitat de stăpânire asupra strângerii birurilor prin concesionari. – Cerca + suf. -ătură.
2. [MDA2] cercătură sf [At: DOSOFTEI, V. S. 59/2 / Pl: ~ri / E: cerca + -tură] (Înv) 1 Experiență. 2 Probă. 3 Gustare a bucatelor. 4 (Jur) Cercetare a unei cauze. 5 Investigație. 6 Control. 7 (Spc; înv) Verificare a strângerii veniturilor țării din partea contribuabililor.
3. [CADE] CERCĂTURĂ (pl. -turi) sf. 1 Cercare, încercare, probă ¶ 2 ‡ Cercetare ¶ 3 ‡ Control [cerca].
4. [DLRLC] CERCĂTURĂ, cercături, s. f. (Învechit) Control exercitat de stăpînire asupra strîngerii birurilor prin concesionari. N-ai decît să scoți o cercătură în țară. FILIMON, C. 156.
5. [DLRM] CERCĂTURĂ, cercături, s. f. (Înv.) Control exercitat de stăpînire asupra strîngerii birurilor prin concesionari. – Din cerca + suf. -(ă)tură.
6. [Șăineanu, ed. VI] cercătură f. controlul contracciilor cari, sub Fanarioți, luau prin mezat strângerea veniturilor țării: n’ai de cât să scoți o cercătură în țară FIL.
7. [Scriban] cercătúră f., pl. ĭ. Fam. Încercare, probă. Vechĭ. Cercetare, urmărire. Control.
8. [DOOM 3] cercătură (înv.) s. f., g.-d. art. cercăturii; pl. cercături
9. [DOOM 2] cercătură (înv.) s. f., g.-d. art. cercăturii; pl. cercături
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL