1. [DEX '09] ȚĂRCĂLAM, țărcălamuri, s. n. (Reg.) 1. Unealtă asemănătoare cu compasul, folosită mai ales în dulgherie. 2. Cerc luminos care se observă în jurul unui astru sau al unei alte surse de lumină. [Pl. și: țărcălame. – Var.: țărcălan, țircălan s. n.] – Din magh. circalom.[1]
2. [DEX '09] ȚĂRCĂLAN s. n. v. țărcălam.
3. [DEX '09] ȚIRCĂLAN s. n. v. țărcălam.
4. [MDA2] cercalam sn vz țărcălan
5. [MDA2] cercalău sn vz țărcălan
6. [MDA2] cercălan sn vz țărcălan
7. [MDA2] țarcalam sn vz țărcălam1
8. [MDA2] țarcalan1 sn vz țărcălam1
9. [MDA2] țărcalan sn vz țărcălam1
10. [MDA2] țărcălam1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 79v/8 / V: ~an (Pl: țărcălane), ~calan, ~cul~, țarcal~, țarcalan, țercălan, țercalan, țir~, țircal~, țâr~, țârcal~, țârcalom, țircălan (Pl: țircălane), țur~ (Pl: țurcălame), ~lău, țircălău, țircalău, țârcălău, cercal~, cercălan, circălan[1], cercălău[2] (Pl: cercălaie) cercalău / Pl: ~uri / E: mg cirkalom] 1 (Reg) Unealtă asemănătoare cu compasul având diferite întrebuințări, mai ales în dulgherie Si: (reg) țărcuș2. 2 (Înv; pbl; îs) ~ul cerului Astrolab. 3 (Trs) Arătător la ceasornic. 4 (Reg) Un fel de scrânciob. 5 (Înv) Cerc. 6 (Înv) Figură, desen în formă de cerc. 7 (Înv) Mișcare în formă de cerc. 8 (Înv) Corp cu conturul în formă de cerc. 9 (Reg) Cerc luminos care se observă în jurul unui astru (mai ales al lunii) sau al unei alte surse de lumină. 10 (Buc; mpl; îf țarcalan) Nume dat norilor mărunți, roșietici. 11 (Înv) Suprafață (de formă circulară). 12 (Fig) Limită. 13 (Îvr; mpl) Încheietoare la haină. 14 (Reg; îf țărcălău) Rariță cu care se mușuroiește. 15 (Reg) Ferăstrău circular.
11. [MDA2] țărcălan sn vz țărcălam1
12. [MDA2] țărcălău3 sn vz țărcălam1
13. [MDA2] țărculam sn vz țărcălam1
14. [MDA2] țârcalam sn vz țărcălam1
15. [MDA2] țârcalom sn vz țărcălam1
16. [MDA2] țârcălam sn vz țărcălam1
17. [MDA2] țârcălău sn vz țărcălam1
18. [MDA2] țercalan sn vz țărcălam1
19. [MDA2] țercălan sn vz țărcălam1
20. [MDA2] țircalam sn vz țărcălam1
21. [MDA2] țircalău sn vz țărcălam1
22. [MDA2] țircălam sn vz țărcălam1
23. [MDA2] țircălan sn vz țărcălam1
24. [MDA2] țircălău sn vz țărcălam1
25. [MDA2] țurcălam sn vz țărcălam1
26. [CADE] †ȚĂRCĂLAM (pl. -amuri), ȚĂRCALAN (pl. -anuri) sn. Mold. Trans.. 1 ‡Cerc ¶ 2 🌦 = CEARCĂN1: cînd luna-i în țarcalam, are să fie vreme rea (GOR.); dacă pe ceriu sînt țarcalani... e a vînt (GRM.) [ung. cirkalom]
27. [CADE] ‡ȚIRCĂLAM 👉 ȚĂRCĂLAM.
28. [DEX '98] ȚĂRCĂLAN, țărcălanuri (țărcălane), s. n. (Reg.) 1. Unealtă asemănătoare cu compasul, întrebuințată mai ales în dulgherie. 2. Cerc luminos care se observă în jurul unui astru sau al unei alte surse de lumină. [Var.: țircălam s. n.] – Din magh. circalom.[1]
29. [DEX '98] ȚIRCĂLAM s. n. v. țărcălan.
30. [DLRLC] ȚĂRCĂLAN, țărcălanuri și țărcălane, s. n. (Regional) 1. Compas mare, întrebuințat mai ales în dulgherie; p. ext. cerc tras cu un astfel de compas. 2. Cerc luminos care se observă în jurul unui astru (mai ales al lunii) sau al unei alte surse de lumină. Prin țărcălanele felinarelor se zărea cernerea ploii. SADOVEANU, O. VI 78. (Cu pronunțare regională) Cînd luna are în juru-i țărcalan (un cerc gălbiu), va vremui. ȘEZ. VI 38. ◊ (Poetic) Asfințitul se închise într-un țărcălan de spaimă. SADOVEANU, O. L. 100.- Variantă: țircălam (SLAVICI, N. II 51) s. n.
31. [Șăineanu, ed. VI] țărcălan n. Mold. Tr. 1. compas; 2. cearcăn (mai ales cel de prin prejurul lunei). [Ung. CIRKALOM (din nemț. Zirkel)].
32. [Scriban] țarcalám și -án, V. țîrcălam.
33. [Scriban] țărcălám, V. țîrcălam.
34. [Scriban] țircalám, V. țîrcălam.
35. [Scriban] țîrcălám și -án, pl. urĭ (ung. cirkalom, d. germ. zirkel, lat. circulus, dim. d. circus, circ. V. țărcădăŭ). Nord. Cerc (în prejuru luniĭ ș. a.). – Și țărc-. În Trans. și țircalam, în Mold. țarca-. V. nimb, perghel, arman.
36. [DOOM 3] țărcălam (reg., înv.) s. n., pl. țărcălamuri
37. [DOOM 2] !țărcălam (reg.) s. n., pl. țărcălamuri
38. [DER] țărcălan (țărcălanuri), s. n. – 1. Cerc, circumferință. – 2. Halo, parhelie. – 3. Cearcăn. – Var. țărcălam, țîrcălam. Mag. cirkalom (Tiktin; Gáldi, Dict., 165). – Der. țărcălău, s. n. (compas), coincide curios cu țărcălău „țarc”, coincidență care nu pare a fi întîmplătoare. În Trans. și Mold.
39. [DAR] țărcălam, țărcălamuri, s.n. (reg.) 1. un fel de compas, în dulgherie. 2. cerc luminos al lunii sau al unei surse luminoase. 3. întindere, suprafață. 4. cheotoare la haină.
40. [DRAM 2021] țărcălám, țărcălamuri, (țârcălam, țârcular), s.n. (reg.) 1. Compas din lemn cu două brațe lungi de 0,30 m și un spin transversal, utilizat în trasarea ornamentelor (linii curbe) pe obiectele casnice din lemn: „Împistrătura se făcea cu horjul și țărcălamul (compasul cu o ureche de horj), prin excizarea foarte fină a liniilor trasate cu aceste unelte” (Mirescu, 2006: 126). 2. Motiv ornamental sub formă de rozetă, numit astfel după numele uneltei cu care se execută conturul. ■ Exclusiv în Maram., Sătmar și Trans. de Nord (ALR, s.n.; vol. II, h. 564). – Din magh. cirkalom „compas” (Scriban, DEX, MDA).
41. [DRAM 2021] țârcălám, s.n. v. țărcălam.
42. [DRAM 2015] țărcălam, țărcălamuri, s.n. (țârcălam, țârcular) – (reg.) 1. Compas din lemn cu două brațe lungi de 0,30-0,35 m și un spin transversal, utilizat în trasarea ornamentelor (linii curbe) pe obiectele casnice din lemn (Stoica, Pop, 1984; Șainelic, 1986): „Împistrătura se făcea cu horjul și țărcălamul (compasul cu o ureche de horj), prin excizarea foarte fină a liniilor trasate cu aceste unelte” (Mirescu, 2006: 126). 2. Motiv ornamental sub formă de rozetă, numit astfel după numele uneltei cu care se execută conturul (Stoica, Pop, 1984: 47). – Din magh. cirkalom „compas” (Scriban, DEX, MDA); din germ. Zirkel (< lat. circulum) (Țurcanu, 2005).
43. [DRAM] țărcălam, -uri, s.n. (țârcălam, țârcular) – 1. Compas din lemn cu două brațe lungi de 0,30-0,35 m. și un spin transversal, utilizat în trasarea ornamentelor (linii curbe) pe obiectele casnice din lemn (Stoica, Pop 1984; Șainelic 1986): „Împistrătura se făcea cu horjul și țărcălamul (compasul cu o ureche de horj), prin excizarea foarte fină a liniilor trasate cu aceste unelte” (Mirescu 2006: p.126). 2. Motiv ornamental sub formă de rozetă, numit astfel după numele uneltei cu care se execută conturul (Stoica, Pop 1984: 47). – Din magh. cirkalom (< lat. circulum) (Tiktin; DEX); Din germ. Zirkel (< lat. circulum) (Țurcanu 2005).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL