1. [DEX '09] CERCUREL, cercurele, s. n. (Rar; mai ales la pl.) Cerculeț (2). – Cerc + suf. -el.
2. [MDA2] cercurel sn [At: ALECSANDRI, P. P. 136 / Pl: ~e / E: cercuri + -el] 1-38 (Șhp) Cerculeț (1-38).
3. [DEX '98] CERCUREL cercurele, s. n. (Mai ales la pl.) Cerculeț (2). – Cerc + suf. -el.
4. [DLRLC] CERCURELE s. n. pl. Cerculețe. Peste apa limpede ca lacrima se apleacă sălcii pletoase. Frunze galbene cad din cînd în cînd, însemnind pe luciu puncte și cercurele. SADOVEANU, O. III 242. La Galați... se ducea Lăsînd... Pe luciul apelor Vălurele ușurele Și vîrteje-n cercurele. ALECSANDRI, P. P. 136.
5. [DLRM] CERCURELE s. n. pl. Cerculețe (2). – Din cercuri (pl. lui cerc) + suf. -ele.
6. [DOOM 3] cercurel (rar) s. n., pl. cercurele
7. [DOOM 2] cercurel (rar) s. n., pl. cercurele
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL