1. [DEX '09] CERCUITOR, cercuitori, s. m. Persoană care face sau pune cercuri (la butoaie). [Pr.: -cu-i-] – Cercui + suf. -tor.
2. [MDA2] cercuitor, ~oare [At: LB / P: ~cu-i~ / Pl: ~i / E: cercui + -tor] 1-4 sm, a (Persoană) care (face sau) pune cercuri (6) Si: butnar, cercurar (1-4), dogar. 5 sm Persoană care pune caselor cercurile (18) care susțin tencuiala Si: cercurar (5).
3. [CADE] CERCUITOR sm. Trans. Cel ce face sau vinde cercuri de buți, cel ce cercuește vasele.
4. [DEX '98] CERCUITOR, cercuitori, s. m. Persoană care face sau pune cercuri (la butoaie). – Cercui + suf. -tor.
5. [DLRM] CERCUITOR, cercuitori, s. m. Persoană care face sau pune cercuri (la butoaie). – Din cercui + suf. -(i)tor.
6. [DOOM 3] cercuitor (înv.) (desp. -cu-i-) s. m., pl. cercuitori
7. [DOOM 2] cercuitor (-cu-i-) s. m., pl. cercuitori
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL