1. [DEX '09] CERCELUȘ, cerceluși, s. m. I. Diminutiv al lui cercel. II. (Bot.) 1. Nume dat mai multor specii de plante decorative, cu frunze opuse regulate, cu flori roșii, galbene-verzui sau pestrițe; fucsie (Fuchsia). 2. (La pl.) Lăcrămioare. – Cercel + suf. -uș.
2. [MDA2] cerceluș sm [At: TEODORESCU, P. P. 54 b / Pl: ~i / E: cercel + -uș] 1-8 (Șhp) Cercelaș (1-8). 9 (Bot) Plantă ornamentală, cu flori pestrițe în formă de pâlnii (Fuchsia coccinea). 10 Plantă ornamentală, cu flori roșii ca sângele (Fuchsia fulgens). 11 Plantă ornamentală, cu florile roșii cu vârfuri galbene-verzui Si: fucsie, (Trs) cănăcel, ciucurel (Fuchsia splendens). 12 (Bot; reg) Lăcrămioare (Convallaria majalis). 13 (Bot; reg) Coada-cocoșului (Polygonatum latifolium).
3. [CADE] CERCELUȘ sm. 1 dim. CERCEL: ~ cu coarne, fierte ’n fundul oalei (CRG.) (ghicitoare despre „rac”) ¶ 2 pl. 🌿 Frumos arbust, originar din Mexic, cu flori roșii trandafirii, în formă de clopoței, ce atîmă ca niște cercei (Fuchsia coccinea) (🖼 1074) ¶ 3 pl. = MĂRGĂRITĂREI ¶ 4 pl. – COADA-COCOȘULUI.
4. [DLRLC] CERCELUȘ, cerceluși, s. m. I. Diminutiv al lui cercel. Vine Jița smedioară: Peasă-i (= îi atîrnă greu) capul de parale, Urechiuși De cerceluși Și gîtul de mărgeluși, Degetele De inele. TEODORESCU, P. P. 54. II. 1. Nume dat mai multor specii de plante decorative cu flori pestrițe, roșii sau galbene-verzui (Fuchsia). 2. (La pl.) Lăcrimioare.
5. [DLRM] CERCELUȘ, cerceluși, s. m. I. Diminutiv al lui cercel. II. 1. Nume dat mai multor specii de plante decorative cu flori roșii, galbene-verzui sau pestrițe (Fuchsia). 2. (La pl.) Lăcrimioare.
6. [Scriban] cercelúș m. (d. cercel, fiind-că florile-ĭ atîrnă ca niște cerceĭ). Un frumos copăcel cu florĭ cărnoase care atîrnă. (Îs treĭ varietățĭ: fuchsia coccinea, originară din Chili; fuchsia fulgens și fuchsia splendens, originare din Mexic). V. fuxie.
7. [Șăineanu, ed. VI] cerceluși m. pl. (Dobrogea) Bot. mărgăritărele.
8. [DOOM 3] cerceluș s. m., pl. cerceluși
9. [DOOM 2] cerceluș s. m., pl. cerceluși
10. [DFL] FUCHSIA L., CERCELUȘ, fam. Onagraceae. Gen originar din America de S și Noua Zeelandă, cca 95 specii, arbuști și semiarbuști, la noi erbacee sau, uneori, cu lăstari semilemnificați. Plante cu tulpini ramificate, ramificațiile pletoase, roșii. Frunze divers colorate în nuanțe de verde și roșu, ovat-alungite, dispuse opus. Flori hermafrodite, simple sau învoalte (4 sepale, 4 petale, staminele și stilul lobat depășesc mult corola, discul corolei tetralobat răsfrînt în sus, în multe culori, caliciu roșu-deschis și corola roșie, sau caliciu roșu-strălucitor și corola albă etc.) axilare sau grupate în ciorchine terminale, erecte sau pendente. Fruct, bacă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL