1. [DEX '09] CEPĂIT, cepăituri, s. n. (Reg.) Faptul de a cepăi; zgomotul produs de încălțăminte în timpul mersului; lipăit. – V. cepăi.
2. [MDA2] cepăit sn [At: CAMILAR, P. S. 45 / Pl: ~uri / E: cepăi] 1-2 (Reg) (Cepăire și) zgomot produs.
3. [DEX '98] CEPĂIT, cepăituri, s. n. (Rar) Faptul de a cepăi; zgomotul produs de încălțăminte în timpul mersului. – V. cepăi.
4. [DLRLC] CEPĂIT, cepăituri, s. n. (Regional) Acțiunea de a cepăi; zgomotul produs cepăind. S-auzeau pași rari de ciubote, cepăit sprinten din opinci. CAMILAR, N. II 331.
5. [DLRM] CEPĂIT, cepăituri, s. n. (Rar) Faptul de a cepăi; zgomotul produs de încălțăminte în timpul mersului.
6. [DEX '09] CEPĂI, cepăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A păși, producând un zgomot ușor; a lipăi. – Cf. magh. csapni.
7. [MDA2] cepăi vi [At: CAMILAR, P. S. 195 / P: ~pă-i / Pzi: ~esc / E: ns cf mg csapni] (Reg) A păși cu zgomot ușor Si: a lipăi.
8. [DLRLC] CEPĂI, cepăiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A păși, producînd cu încălțămintea un zgomot ușor; a lipăi. Cepăia repede din opincile sprintene. CAMILAR, T. 10.
9. [DLRM] CEPĂI, cepăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A păși, producînd un zgomot ușor; a lipăi. – Comp. magh. csapni.
10. [DOOM 3] cepăit (lipăit) (reg.) s. n., pl. cepăituri
11. [DOOM 2] cepăit (lipăit) (reg.) s. n., pl. cepăituri
12. [DOOM 3] cepăi (a ~) (a lipăi) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cepăiesc, 3 sg. cepăiește, imperf. 1 cepăiam; conj. prez. 1 sg. să cepăiesc, 3 să cepăiască
13. [DOOM 2] cepăi (a ~) (a lipăi) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cepăiesc, imperf. 3 sg. cepăia; conj. prez. 3 să cepăiască
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL