1. [MDA2] cepeli v [At: LB / V: șe~, șup~ / Pzi: ~lesc / E: ucr rs чепелявить] (Buc) A vorbi peltic.
2. [DER] cepeli (-lesc, -it), vb. – (Bucov.) A sîsîi. Creație expresivă (Graur, BL, IV, 91). – Der. cepeleag (var. șepeleag, șepeleav), adj. (sîsîit, peltic), care este pus de obicei în legătură cu sl. sviblivŭ „bîlbîit”, cf. bg. čepeljavi, rus., rut. šepeljavyi „bîlbîit” (Cihac, II, 387; Conev 96; DAR). Löwe 40 atribuie terminația cuvîntului unei contaminări cu mag. selypeg „bîlbîit”. Pare evident că toate aceste cuvinte sînt expresive; pentru formarea celui rom., cf. și chercheli, terfeli și în general toate vb. în -li.
3. [DAR] cepeli, cepelesc, vb. IV (reg.) a vorbi peltic, a sâsâi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL