1. [DEX '09] CEPELEAG, -Ă, cepelegi, -ge, adj. (Reg.) Peltic. – Din ucr., rus. šepeljavyj.
2. [MDA2] cepeleag, ~ă [At: CANTEMIR, IST. 111 / V: șe~, șepeleav / Pl: ~egi, ~ege / E: ucr, rs чепелявый] 1-2 a, smf (Om) peltic. 3 sn Defect de a vorbi peltic.
3. [CADE] ❍ CEPELEAG adj. și adv., Mold. Trans. ȘEPELEAV (CANT.) Peltic: ori se nasc cu gura strîmbă. ori muți, ori cepelegi (SB.); rîdea tare. vorbea pripit și cepeleag (VLAH.) [rus. šepeljavij].
4. [DLRLC] CEPELEAG, -Ă, cepelegi, -e, adj. (Mold., Transilv.; despre oameni sau despre vorbire) Peltic. Și el... cepeleag cum era, că-i lipsea mulți dinți din gură... ne spunea. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 8/1. [Unii] se nasc cu gura strîmbă, ori muți, ori cepelegi. SBIERA, P. 318. Guliță (cepeleag și alintat): Să mă cobor și eu? ALECSANDRI, T. I 113. ◊ (Adverbial) Vorbea puțin cepeleag, c-un glas plîngător. BART, E. 71. Vara, plecau cu toții afară, la un unchi al lor... care... vorbea pripit și cepeleag. VLAHUȚĂ, O. AL. II 14. ♦ (Substantivat, neobișnuit) Defectul de a vorbi peltic. Ce te-apucă? Gîngăvia ori cepeleagul? ALECSANDRI, T. 903.
5. [DLRM] CEPELEAG, -Ă, cepelegi, -e, adj. (Reg.) Peltic. – Ucr., rus šepeljavyj.
6. [Șăineanu, ed. VI] cepeleag a. Mold. peltic: cepeleag și alintat AL. [Vechiu rom. șepeleav (Cantemir) = rus. ȘEPELĬAVIĬ].
7. [Scriban] cepeleág și (Cant.) șepeleáv, -ă adj., pl. -egĭ, -ege și -evĭ, -eve (pol. szepielak, rut. šepelĕáviĭ, rus. šepetlívyĭ, d. šepelĕátĭ, šepetátĭ, a vorbi cepeleag. V. șipot, șoptesc). Est. Peltic. Adv. Ca pelticiĭ: a vorbi cepeleag.
8. [DOOM 3] cepeleag (reg.) adj. m., pl. cepelegi; f. cepeleagă, pl. cepelege
9. [DOOM 2] cepeleag (reg.) adj. m., pl. cepelegi; f. cepeleagă, pl. cepelege
10. [IVO-III] cepeleag, -leagă; -legi, -lege.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL