1. [MDA2] cenușer sn vz cenușar
2. [CADE] CENUȘER2 sm. 1 Mold. F Copist (prost): cenușerii de la giudecătorie o rîs de mine cu hohot (ALECS.) ¶ 2 Arbore, originar din China, cu flori mici galbene-verzui, cu miros neplăcut; numit și „arbore-puturos” (Ailanthus glandilosa) (🖼 1050) [cenușă].
3. [Șăineanu, ed. VI] cenușer m. Mold. copist prost: dă înainte la catastif, cenușerule! AL.
4. [Scriban] cenușér, V. cenușar.
5. [DEX '09] CENUȘAR, (I) cenușare, s. n., (II, III) cenușari, s. m. I. S. n. 1. Cutie de metal așezată sub grătarul locomotivei sau al unei sobe de încălzit, al unui cuptor etc., în care cade cenușa rezultată din ardere. 2. Atelier sau secție dintr-o fabrică de tăbăcărie în care se execută operațiile premergătoare tăbăcirii. ♦ Bazin folosit în tăbăcărie, în care se pun pieile crude, cu o soluție de lapte de var, pentru a le curăța de păr. ♦ Soluție de lapte de var proaspăt sau alcalin, folosită pentru depilarea pieilor crude și îndepărtarea epidermei. 3. Urnă în care se păstrează cenușa unei persoane incinerate; urnă cinerară. II. S. m. (Înv. și ir.) Scriitor de cancelarie, copist (prost). III. S. m. Arbore ornamental originar din China, înalt, cu coroană ovală, cu frunze compuse și cu flori mici verzi-gălbui (Ailanthus altissima). – Cenușă + suf. -ar.
6. [MDA2] cenușar [At: ALECSANDRI, T. 1758 / V: ~șer / Pl: ~e sn, ~i sm / E: cenușă + -ar] 1 sm (Rar) Persoană care adună cenușă pentru fabricarea săpunului. 2 sm (Rar) Cenușotcă. 3 sm (Mol; înv; gmț) Copist prost (care usca cerneala presărând cenușă). 4 sm (Bot; reg) Arbore cu flori mici, galbene-verzui, cu miros neplăcut Si: arbore-puturos. 5 sn Loc de sub sobă unde cade cenușa. 6 sn Loc unde se depozitează cenușa. 7 sn (Rar) Scrumieră. 8 sn (Rar) Urnă în care se păstrează rămășițele morților incinerați. 9 sn Cearșaf în care se pune cenușă amestecată cu paie, deasupra rufelor spălate și așezate în putină sau prin care se leșia când se albeau cămășile. 10 sn Cadă mare îngropată în pământ în care se punea var nestins pentru a se face lapte de var. 11-12 sn (Tăb) Bazin sau butoi în care se efectuează, cu ajutorul unor substanțe chimice, depilarea pielii și prepararea ei pentru prelucrare. 13 sn (Tăb) Aparat cu care se îndepărtează părul de pe pielea întrebuințată pentru încălțăminte. 14-15 sn Cenușărire (3-4).
7. [CADE] CENUȘAR2, ❍ CENUȘER1 (pl. -re) sn. 1 Partea dintr’o mașină de încălzit, dintr’o locomotivă, etc,. unde cade cenușa ¶ 2 Farfurioară, vas mic în care se leapădă cenușa și mucurile de țigări, scrumieră ¶ 3 Olten. Pînză groasă de cînepă în care se pune cenușa pentru făcut leșie ¶ 4 Olten. Cadă mare îngropată în pămînt și în care se pune var nestins de se topește și se face lapte de var; în această cadă se lasă cîtva timp pieile ce trebuesc argăsite.
8. [CADE] ❍ CENUȘAR1 sm. - CENUȘOTCĂ: ~ul nici în numărul oamenilor nici a putregaiurilor nu să poate socoti (ȚICH.) [cenușă].
9. [DLRLC] CENUȘAR1, cenușari, s. m. (Învechit și ironic, cu aluzie la obiceiul de a presăra cenușă pe scrisul proaspăt, pentru a usca cerneala) Scriitor de carcelarie, copist (prost). (Atestat în forma regională cenușer) Cenușerii de la giudecătorie o rîs de mine cu hohot. ALECSANDRI, T. 918.
10. [DLRM] CENUȘAR3, cenușari, s. m. (Înv. și ir.) Scriitor de cancelarie, copist (prost). – Din cenușă + suf. -ar.
11. [DLRM] CENUȘAR2, cenușari, s. m. Arbore ornamental originar din China, înalt, cu coroană ovală, cu frunze compuse și cu flori mici verzi-gălbui (Ailanthus glandulosa). – Din cenușă + suf. -ar.
12. [Scriban] cenușár și (est) -șér m. Copist care odinioară începea funcțiunea punînd cenușă pe hîrtiile scrise ca să se usuce cerneala pe cînd nu era sugătoare. Un copac cu florĭ puturoase originar din China (ailanthus glandulosa). S. n., pl. e. Partea în care cade cenușa la o sobă, la o mașină. Pînza care conține cenușa p. leșie. Scrumelniță.
13. [DOOM 3] cenușar1 (copist; arbore) s. m., pl. cenușari
14. [DOOM 2] cenușar1 (copist, arbore) s. m., pl. cenușari
15. [IVO-III] cenușar.
16. [DRAM] cenușer, -ere, (cenușar), s.n. – 1. Cutie din metal așezată sub grătarul unei sobe de încălzit, al unui cuptor în care cade cenușa rezultată din ardere: „...și i-a luat coconul și i l-a băgat sub cenușer” (Bilțiu 1999: 104). 2. Cârpa în care se pune cenușa pentru a face leșie (Bud 1908; Memoria 2001). – Din cenușă (< lat. cinis, cinus, prin intermediul unui der. *cinusia) + -er.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL