1. [MDA2] centri- [At: DN3 / V: ~ro-, -~ru / E: fr centro-] Element de compunere savantă cu semnificația: 1-2 Privitor la centru (1-2). 3-4 Propriu centrului (1-2). 5-6 De centru (1-2).
2. [DN] CENTRI- Element prim de compunere savantă cu sensul de „centru”. [Var. centro- și -centru. / < fr. centro-, cf. lat. centrum].
3. [MDN '00] CENTRI-/CENTRO-, -CENTRU elem. „centru”, „nucleu”. (< fr. centri-, centro-, -centre, cf. lat. centrum, gr. kentron)
4. [MDA2] centro- vz centri-
5. [MDA2] -centru vz centri-
6. [DN] CENTRO- v. centri-.
7. [DN] -CENTRU v. centri-.
8. [MDN '00] CENTRO- elem. centri-.
9. [MDN '00] -CENTRU2 elem. centri-.
10. [DETS] CENTRI- „centru”. ◊ L. centrum „mijloc, centru” > fr. centri-, it. id., engl. id. > rom. centri-. □ ~fug (v. -fug), adj., care tinde să se depărteze de centru; ~pet (v. -pet), adj., care tinde să se apropie de centru.
11. [DETS] CENTRO- „mijloc, centru, nucleu, central, median”. ◊ gr. kentron „vîrf, centru” > fr. centro-, it. id., engl. id. > rom. centro-. □ ~cit (v. -cit), s. n., celulă întîlnită în leziunile de lichen ruber; ~desmoză (v. -desmoză), s. f., fascicul filamentos care leagă doi centrozomi și care dă naștere fusului central, în timpul diviziunii celulare; ~id (v. -id), s. n., punct din spațiu care se mișcă cu o viteză egală cu viteza medie a obiectelor cerești aflate în vecinătatea infinitezimală a acestuia; ~lecit (v. -lecit), s. n., ou cu deutoplasma grupată spre centru; ~mer (v. -mer), s. n., segment scurt al cromozomului pe care se inserează filamentele fusului nuclear, în timpul procesului de mitoză și de meioză; sin. chinetocor, kinetocor, cinetocor; ~osteoscleroză (v. osteo-, v. -scleroză), s. f., proces de osificare a cavității medulare osoase, sin. centroscleroză; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., zonă plasmatică centrală care înconjoară centriolul; ~plast (v. -plast), s. n., corpuscul sferic extranuclear în timpul procesului mitotic; ~scleroză (v. -scleroză), s. f., centroosteoscleroză*; ~sferă (v. -sferă), s. f., 1. Partea centrală a pămîntului, formată din metale grele, complet disociate și gazeificate. 2. Masă citoplasmatică, situată în jurul centrozomului; ~sperme (v. -sperm), s. f. pl., grup de plante, cu ovar superior, cu semințe localizate pe o formație din centrul fructului; ~taxie (v. -taxie), s. f., proces de concentrare a materialului cromatinian al spermatogoniei în jurul centrozomului; ~tecă (v. -tecă), s. f., idiozom*; ~zom (v. -zom), s. m., corpuscul înconjurat de o zonă protoplasmatică, situat în centrul celulei și care servește la reproducerea indirectă a acesteia; sin. citocentru.
12. [DETS] -CENTRU „vîrf ascuțit, pinten, centru, nucleu”. ◊ gr. kentron „vîrf, pinten, centru” > fr. -centre, engl. id. > rom. -centru.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL