1. [DEX '09] CENOTAF, cenotafe, s. n. Monument funerar ridicat în amintirea unei persoane decedate ale cărei oseminte se găsesc în alt loc sau au dispărut. [Pl. și: cenotafuri] – Din fr. cénotaphe, lat. cenotaphium.
2. [MDA2] cenotaf sn [At: DA / Pl: ~e / E: lat cenotaphium] Monument funerar în memoria unui personaj al cărui corp a dispărut sau se află în altă parte.
3. [CADE] * CENOTAF (pl. -tafuri) sn. Mormînt ridicat în cinstea unui mort, dar al cărui corp nu se odihnește acolo (🖼 1047): pe la mijlocul acestui loc se află un ~ (BOL.) [fr.].
4. [DEX '98] CENOTAF, cenotafe, s. n. (Livr.) Monument funerar ridicat în amintirea unei persoane decedate ale cărei oseminte se găsesc în alt loc sau au dispărut. – Din fr. cénotaphe, lat. cenotaphium.
5. [DLRLC] CENOTAF, cenotafe, s. n. (Livresc) Monument funerar ridicat în amintirea unei persoane decedate, ale cărei oseminte se găsesc în alt loc sau au dispărut. Obiceiul de a ridica cenotafe datează din antichitate.
6. [DLRM] CENOTAF, cenotafe, s. n. (Livresc) Monument funerar ridicat în amintirea unei persoane care a decedat și ale cărei oseminte se găsesc în alt loc sau au dispărut. – Fr. cénotaphe (lat. lit. cenotaphium).
7. [DN] CENOTAF s.n. Monument funerar construit în memoria unui personaj al cărui corp a dispărut sau se găsește în altă parte. [Pl. -fe. / < fr. cénotaphe, cf. gr. kenos – gol, taphos – mormînt].
8. [MDN '00] CENOTAF s. n. monument funerar în memoria unui personaj al cărui corp a dispărut sau se găsește în altă parte. (< fr. cénotaphe, lat. cenotaphium, gr. kenotaphion)
9. [Șăineanu, ed. VI] cenotaf n. mormânt gol, monument ridicat în onoarea unui mort, al cărui corp nu s’a putut afla.
10. [Scriban] *cenotáf n., pl. e și urĭ (vgr. kenotáphion, d. kenós, gol, și táphos, mormînt). Mormînt gol în memoria unuĭ mort al căruĭ corp nu s’a găsit, cum ar fi un soldat căzut în luptă (Romaniĭ obișnuĭaŭ să facă asemenea morminte).
11. [DOOM 3] !cenotaf s. n., pl. cenotafuri
12. [DOOM 2] cenotaf s. n., pl. cenotafe/cenotafuri
13. [DETS] CENO-2 „gol, deschis”. ◊ gr. kenos „vid, gol” > fr. céno-, it. id., germ. id. > rom. ceno-. □ ~taf (v. -taf), s. n., monument funerar ridicat în memoria unui personaj al cărui corp a dispărut sau se găsește în altă parte.
14. [D.Religios] cenotaf, cenotafuri s. n. (Livr.) Monument funerar ridicat în amintirea unor persoane ale cărei oseminte se află în alt loc sau au dispărut. Frecvent în arta occidentală, în arta medievală din țările române apare numai excepțional (ex. monumentul funerar al lui Nicodim de Tismana). – Din lat. cenotaphium, fr. cénotaphe.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL