1. [DEX '09] CENOBIT, cenobiți, s. m. Călugăr care trăiește într-o mănăstire. – Din fr. cénobite, lat. coenobita.
2. [MDA2] cenobit sm [At: DA / Pl: ~iți / E: fr cénobite] (Bis; îoc anahoret) Călugăr care trăiește într-o mănăstire sau într-o comunitate monahală Si: chinovit.
3. [CADE] * CENOBIT sm. Călugăr care trăește la un loc cu alții, spre deosebire de anacoreți sau pustnici, cari trăesc singuri [fr.].
4. [DLRLC] CENOBIT, cenobiți, s. m. (Spre deosebire de anahoret) Călugăr care trăiește într-o mănăstire la un loc cu alți călugări.
5. [DLRM] CENOBIT, cenobiți, s. m. Călugăr care trăiește într-o mănăstire. – Fr. cénobite (lat. lit. coenobita).
6. [DN] CENOBIT s.m. Călugăr care trăiește într-o mănăstire sau într-o comunitate monahală. [< fr. cénobite, cf. lat. coenobita].
7. [MDN '00] CENOBIT s. m. călugăr care trăiește într-o mănăstire. (< fr. cénobite, lat. coenobita)
8. [Șăineanu, ed. VI] cenobit m. călugăr care trăiește în comun cu alții. V. chinovie.
9. [Scriban] *cenobít m. (lat. coenobita, vgr. koinobiátes). Călugăr din cenobiŭ. – Și chinovit (după ngr.). – Fem. -ítă, pl. e. V. anahoret.
10. [DOOM 3] cenobit s. m., pl. cenobiți
11. [DOOM 2] cenobit s. m., pl. cenobiți
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL