1. [DEX '09] ȚELINĂ1, țeline, s. f. Plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze mari, penate, cu flori albe, cu un rizom gros, globulos și cărnos, cultivată ca plantă culinară (Apium graveolens). – Din ngr. sélinon.
2. [MDA2] celer[1] sn vz țelină
3. [MDA2] celină sf vz țelină
4. [MDA2] selină sf vz țelină1
5. [MDA2] țalină1 sf vz țelină1
6. [MDA2] țelină1 sf [At: MOXA, 354/27 / V: (îrg) ce~, (înv) se~, (reg) țal~, țâl~[1], țelnă / Pl: ~ni / E: slv сєлина, bg целина] 1 (Șîs ~ de grădină) Plantă legumicolă bienală, din familia umbeliferelor, cu frunze mari, penate, cu flori albe și cu rădăcină globuloasă, cărnoasă, albă în interior, folosită în alimentație Si: (reg) țeler, (nob) achi (Apium graveolens). 2 (Bot; reg; îc) ~-sălbatică Mărăraș (Oenanthe aquatica). 3 (Bot; reg; îc) ~-de-izvor Floare-de-leac (Ranunculus repens). 4 (Bot; îvr; îc) Selină-roșie Numele unei plante nedefinite mai îndeaproape.
7. [MDA2] țelnă1 sf vz țelină1
8. [CADE] ȚELER sbst. Băn. Trans. 🌿 = ȚELINĂ [germ. dial. Zäller].
9. [CADE] ȚELINĂ2, ‡SELINĂ (pl. -ine) sf. 🌿 Plantă foarte aromatică din fam. umbeliferelor, cu rizomul gros, cărnos și fusiform, cu tulpina foarte ramificată; face flori mici, albe, dispuse în mici umbele; se cultivă ca plantă culinară pentru frunzele ei care se mănîncă ca salată, se murează sau se gătesc (Apium graveolens) (🖼 5123) [ngr. ϲἐλινον].
10. [DLRLC] ȚELINĂ2, țeline și țelini, s. f. Plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu rizomul gros și cărnos, cultivată ca plantă culinară și medicinală (Apium graveolens). Prin verdețuri, poporul romîn înțelege toate zarzavaturile, dar mai ales morcovii, pătrunjelul, țelina, ridichea și sfecla. PAMFILE, A. R. 197.
11. [Șăineanu, ed. VI] sèlină f. Mold. Tr. V. țelină. [Gr. mod.].
12. [Șăineanu, ed. VI] țelină f. plantă ale cării frunze se mănâncă ca salată și al cării cotor se gătește ca mâncare (Apium graveolens). [Și selină = gr. mod. SÉLINON].
13. [Scriban] 1) țélină f., pl. e și ĭ (ngr. și vgr. sélinon. V. pătrunjel). O plantă umbeliferă foarte aromatică cu rădăcina ca și a pătrunjeluluĭ saŭ maĭ des sferică (ápium gravéolens, cu varietatea ápium rapáceum). Frunzele și rădăcina eĭ se întrebuințează în bucătărie ca salată și condiment.
14. [DOOM 3] țelină2 (plantă) s. f., g.-d. art. țelinei; pl. țeline
15. [DOOM 2] țelină1 (plantă) s. f., g.-d. art. țelinei; pl. țeline
16. [MDO] țelină
17. [IVO-III] țelină, -nii gen. a.
18. [DER] țelină (-ne), s. f. – Plantă rădăcinoasă (Apium graveolens). – Var. înv. selina. Mr. selin. Mgr. σέλινον (Tiktin; cf. Vasmer, Gr., 130), prin intermediul sl. selina; alterarea consonantismului se datorează poate falsei analogii cu următorul cuvînt. Este dubletul lui țeler, din sb. seler < germ. Sellerie, cf. săs. Zäller.
19. [DE] CELINE [selín] (pseud. lui Henri-Louis Ferdinand Destouches [detuș]) (1894-1961), prozator francez. Romane insolite, cu pronunțat caracter anticonfirmist („Călătorie la capătul nopții”, „Moarte pe credit”) și, ulterior, inspirate de evenimentele războiului („De la un castel la altul”).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL