1. [DEX '09] CELESTĂ, celeste, s. f. Instrument muzical de percuție cu claviatură, ale cărui sunete sunt produse prin lovirea unor plăci de metal. – Din fr. célesta.
2. [MDA2] celestă sf [At: DN3 / Pl: ~te / E: it celesta] Instrument muzical de percuție cu claviatură, care produce sunete prin acționarea unor ciocănele capitonate cu pâslă și a unor plăcuțe metalice dispuse pe niște cutii de rezonanță din lemn.
3. [DEX '98] CELESTĂ, celeste, s. f. Instrument muzical de percuție cu claviatură, ale cărui sunete sunt produse prin lovirea unor plăci de metal. – Din fr. célesta.
4. [DLRM] CELESTĂ, celeste, s. f. Instrument muzical de percuție, cu claviatură de clape metalice. – Fr. célesta.
5. [DN] CELESTĂ s.f. Instrument muzical de percuție cu claviatură, care produce sunete prin acționarea unor ciocănele capitonate cu pîslă și a unor plăcuțe metalice dispuse pe niște cutii de rezonanță din lemn. [< it. celesta].
6. [MDN '00] CELESTĂ s. f. instrument muzical de percuție cu claviatură, la care sunetul este produs prin lovirea unor lame metalice cu ciocănele de lemn. (< it. celesta, fr. célesta)
7. [DEX '09] CELEST, -Ă, celești, -ste, adj. (Livr.) Ceresc; fig. foarte frumos, minunat, divin. – Din fr. céleste, lat. caelestis.
8. [MDA2] celest, ~ă a [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 187 / Pl: ~ești, ~e / E: fr céleste] 1- 3 Ceresc. 4 Din ceruri. 5 (Fig) Îngeresc. 6 (Fig) Foarte frumos.
9. [DEX '98] CELEST, -Ă, celești, -ste, adj. (Livr.; poetic) Ceresc; fig. foarte frumos, minunat, divin. – Din fr. céleste, lat. caelestis.
10. [DLRLC] CELEST, -Ă, celești, -ste, adj. (Franțuzism, termen poetic) Ceresc; fig. foarte frumos, minunat. Armonia mișcărilor tale tăcute îmi dă o idee despre armonia celestă care mă întovărășea ca pilot. CAMIL PETRESCU, T. II 187.
11. [DLRM] CELEST, -Ă, celești, -ste, adj. (Franțuzism, poetic) Ceresc; fig. foarte frumos, minunat. – Fr. céleste (lat. lit. caelestis).
12. [DN] CELEST, -Ă adj. 1. Ceresc. 2. (Fig.) Foarte frumos, splendid, minunat. [< fr. céleste, it. celeste, cf. lat. caelestis].
13. [MDN '00] CELEST, -Ă adj. 1. ceresc. 2. (fig.) splendid, minunat, divin. (< fr. céleste, lat. caelestis)
14. [DOOM 3] celestă (instrument muzical) s. f., g.-d. art. celestei; pl. celeste
15. [DOOM 2] celestă (instrument muzical) s. f., g.-d. art. celestei; pl. celeste
16. [DOOM 3] celest (livr.) adj. m., pl. celești; f. celestă, pl. celeste
17. [DOOM 2] celest (livr.) adj. m., pl. celești; f. celestă, pl. celeste
18. [DTM] celestă, instrument muzical inventat de Alphonse Mustel (Paris, 1886), de forma unei pianine, ale cărui lame metalice sunt puse în stare de funcționare printr-un mecanism acționat de o claviatură* asemănătoare cu aceea a pianului*. Curând după apariție, c. a fost introdusă în orch. simf. de către Ceaikovski (baletul Spărgătorul de nuci). Sunetele scrise sună cu o octavă* mai sus. Sonoritatea sa este pură, egală, convine mai ales arpegiilor* și melodiilor ce nu comportă o durată prelungită a sunetelor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL