1. [DEX '09] CEAUN, ceaune, s. n. Vas de tuci, de formă emisferică, cu două toarte unite printr-un mâner, folosit pentru fierberea mămăligii sau a altor mâncăruri. ♦ Conținutul unui asemenea vas; cantitatea care încape într-un asemenea vas. [Pl. și: ceaunuri] – Din tăt. ca(h)un, ucr. ca(v)un.
2. [MDA2] ceaun sn [At: ALECSANDRI, P. III, 90 / P: cea-un / V: ceaon, ceon / Pl: ~e / E: tc ça(b)un] 1 Vas emisferic de fontă, cu două toarte unite printr-un mâner, în care țăranii (păstorii) fac mămăligă, sau alte mâncăruri, punând-o la foc pe pirostrii sau în crăcană. 2 Conținut al unui ceaun (1). 3 Vasul împreună cu conținutul. 4 Vas mare în care la stână se fierb laptele, seul etc. Si: tuci, cazan, pârnaie, arămie, brăcaci. 5 Conținut al unui ceaun (4). 6 Vasul împreună cu conținutul. 7 Vas în care erau puși banii îngropați. 8 Conținut al unui ceaun (7). 9 Vasul împreună cu conținutul. 10 (Zid; îf ceaon) Cumpănă orizontală, care seamănă cu un ceaun (1) răsturnat. 11 Dans țărănesc nedefinit mai îndeaproape. 12 Melodie după care se execută ceaunul (11).
3. [CADE] CEAUN, CEAON (pl. -ne) sn.1 🏺 Cazan de tuciu în care se fierbe mămăliga, laptele, etc. (🖼 1034): o rădăcină cioturoasă pîlpîia pe foc sub ~ (D.-ZAMF.): slănina răbufni de niște străchini și ceaoane pe care le sparse (DLVR.); F: negru ca fundul ~ului, negru ca cărbunele ¶ 2 Conținutul unui ceaun: bea un ~, două de apă rece (I.-GH.) ¶ 3 🏠 Cumpăna orizontală a zidarului [tc. čuyen].
4. [DLRLC] CEAUN, ceaune, s. n. Căldare mică de tuci, cu toartă, cu fundul rotund, în care se fierbe apa, laptele, mămăliga etc. Cînd se așezau subt frasini, la vremea prînzișorului, și aprindeau focul pentru ceaun, bătrînele vorbeau de toate cu mare spor. SADOVEANU, M. C. 185. Agripina pusese ceaunul de mămăligă. Era aproape de miezul zilei. GALACTION, O. I 159. Vro doi romîni... Încungiură ceaunul ce fierbe fumegos Pe foc. ALECSANDRI, P. A. 129. Am o vacă, neagră și, cînd fată, toți copiii aleargă (Ceaunul). ȘEZ. I 195. ◊ (În comparații) Se pomeni cu cei doi arapi... negri ca fundul ceaunului. ISPIRESCU, L. 107. ♦ Conținutul unui asemenea vas.
5. [DLRM] CEAUN, ceaune, s. n. Căldare (mică) de tuci, cu fundul rotund, în care se fierbe de obicei mămăliga. ♦ Conținutul unui asemenea vas. – Tătar ča(h)un (ucr. ča(v)un).
6. [Șăineanu, ed. VI] ceaun n. 1. căldare de tuciu pentru facerea mămăligei: luase ceaunul de pe foc să mestece mămăliga CR.; 2. cumpăna orizontală a zidarului. [Turc. ČUYEN, tuciu].
7. [Scriban] ceaún n., pl. e (rut. čaun, čahun, čavun, ceaun, d. tăt. ča[h]un; rus. čugún, fontă, tucĭ). Vas de fontă în care se face mămăligă. Cumpăna orizontală a zidaruluĭ. – În Munt. și ceaon (pl. oane) și tucĭ.
8. [MDA2] ceaon sn vz ceaun
9. [MDA2] ceon sn vz ceaun
10. [CADE] CEAON 👉 CEAUN.
11. [CADE] CEAUNAȘ (pl. -așe) sn. dim. CEAUN: ~ul îl poartă cu ei cosașii și cărăușii (ȘEZ.).
12. [Scriban] ceaón, V. ceaun.
13. [DOOM 3] ceaun s. n., pl. ceaune
14. [DOOM 2] ceaun s. n., pl. ceaune
15. [MDO] ceaun, pl. ceaune
16. [IVO-III] ceaun, -ne.
17. [DER] ceaun (ceaune), – s. n. 1. Căldare de fier, oală mare. – 2. Nivel, instrument de zidar. Tăt. čahun „ceaun” (Gaster, ZRPh., V, 169; Șeineanu, II, 125; Weigand, Jb., XVI, 222; DAR); cf. tc. çuyen „fontă, tuci”, rut. ča(v)un „ceaun”. – Der. ce(a)unar, s. m. (cioban care se îngrijește de fiertul laptelui). – Din. rom. provine mag. szaun, la ungurii din Mold. (Treml, Magyar Nyelvőr, XXVII, 173).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL