1. [DEX '09] CAȘCAVAL, cașcavaluri, s. n. 1. Specie de brânză fină, tare, în formă de turte sau de roți, preparată din caș de lapte de oaie (mai rar de vacă). ◊ Expr. (Fam.) A se întinde la cașcaval = a avea pretenții exagerate. 2. (Mar.) Pană metalică folosită la fixarea arborelui gabier pe gabie. – Din tc. kașkaval.
2. [MDA2] cașcaval sn [At: (a. 1693) ap. ȘIO / V: ~vea sf, ~velă sf, ~vet / Pl: ~uri, (nob) ~e / E: tc kaşkaval] 1 Specie de brânză fină, tare, în formă de turte sau de roți, preparată din caș de lapte de oaie (mai rar de vacă). 2 (Îs) ~grecesc Cașcaval (1) foarte tare, uscat și foarte sărat. 3 (Fam; îe) A se întinde la ~ A avea pretenții exagerate. 4 (Fam; îe) A se întinde ca ~ul prăjit A se întinde (exagerat de) mult. 5 (Fam; îe) A se da la ~ A fi moale, prost. 6 (Pex) Brânzeturi asemănătoare cașcavalului (1). 7 (Mrn) Pană metalică folosită la fixarea arborelui gabier pe gabie.
3. [CADE] CAȘCAVAL (pl. -ale, -aluri) sn. 1 🐑 Brînză de oaie, de coloare gălbuie, preparată din caș dospit care se fierbe, se frămîntă, se sară și se pune în calupuri sau tipare, de unde se scoate sub formă de turte (🖼 962): ~ de Penteleu; în tinda încăpătoare stau de-a lungul pereților... teancuri cu ~uri D.-ZAMF.. ¶ 2 Ⓕ familiar Venit, profit: a se înfrupta din ~ul budgetului; proverb: a se întinde la ~, a-și permite prea multe, a se obrăznici [tc. < it.].
4. [DLRLC] CAȘCAVAL s. n. Specie de brînză fină făcută din lapte de oaie și avînd formă rotundă ca un taler sau ca o turtă groasă. O roată de cașcaval. ▭ Prea se-ntinde abonamentul lui ca cașcavalul prăjit. CARAGIALE, O. I 183. Fig. Pînă a nu mă mușca... pofta de a gusta din cașcavalul bugetului, trăiam cum trăiam... greu, dar în oarecare huzur. ALECSANDRI, T. I 370. ◊ Expr. A intra în cașcaval = (ilustrînd moravuri ale regimurilor trecute) a intra într-un post (de stat) foarte bănos, în care cineva se putea îmbogăți fără muncă. A se întinde la cașcaval = a avea năzuințe exagerate față de poziția sau de însușirile reale, a fi îndrăzneț.
5. [DLRM] CAȘCAVAL s. n. Specie de brînză fină preparată din lapte de oaie. ◊ Expr. A se întinde la cașcaval = a avea pretenții exagerate față de drepturile sau de posibilitățile sale. – Tc. kașkaval (<it.).
6. [Șăineanu, ed. VI] cașcaval n.. 1 brânză (mai ales din lapte de oaie), rotundă, puțin turtită și bătând în galben: cașcaval de Pente-leu, de Azuga, de Șvițera; 2. fig. grăsime, belșug: poftă de gustat din cașcavalul bugetului AL.; a se întinde la cașcaval, a-și permite prea mult, a se obrăznici. [Turc. KAȘKAVAL].
7. [Scriban] cașcavál n., pl. urĭ (turc. kaškaval, d. it. cácio, caș, și cavállo, cal, de la obiceĭu italian meridional de a pune la uscat cașcavalurile pe o prăjină legate cîte doŭă, adică „călare”; ngr. kaskaváli, bg. kaškaval. D. rom. vine ung. kaskavál). Brînză sărată tescuită în formă de disc. (Cel uscat, care se poate răzui p. macaroane, se numește grecesc, cel moale românesc). Fig. Funcțiune bine plătită, chilipir: a se vîrî în cașcaval. A te întinde la cașcaval, a te obrăznici, a-țĭ permite prea mult, a te îndesa la chilipir. V. caș și janț.
8. [MDA2] cașcavea sf vz cașcaval
9. [MDA2] cașcavelă sf vz cașcaval
10. [MDA2] cașcavet sn vz cașcaval
11. [DOOM 3] cașcaval s. n., (roți; sorturi) pl. cașcavaluri
12. [DOOM 2] cașcaval s. n., (roți, sorturi) pl. cașcavaluri
13. [DER] cașcaval (cașcavaluri), s. n. – Brînză tipică gen șvaițer. Mr., megl. cășcăval. It. cacio cavallo, dialectal cascavallo, prin filieră orientală (ngr. ϰασϰαβάλι, tc. kașkaval, cf. Șeineanu, II, 92; Lokotsch 1115; Ronzevalle 128; Weigand, Jb, XVI, 221). Meyer, Türk. St., I, 56, s-a înșelat crezînd că termenul provenea din rom. În schimb pare a fi rom. mag. kaskavál (Edelspacher 15). Forma it. se explică pe baza lui cavallo „un anume tip de brînză” (Iordan, BF, VI, 174).
14. [DER] CAȘCAVAL, cașcavaluri, s. n. ~ (din it. cacio cavallo [< cavallo = o anumită formă (9) folosită la producerea brînzei], dialectal cascavallo, pe filieră orientală [ngr. kaskaváli, tc. kașkaval])
15. [DGE] CAȘCAVAL, cașcavaluri, s.n. Sortiment de brânză românească, din pastă opărită, moale sau semitare, din lapte de vacă sau de oaie.
16. [Argou] cașcaval, cașcavaluri s. n. 1. (intl.) femeie. 2. (la sg.) bani.
17. [Argou] a fura din cașcaval expr. (în sport) 1. v. a fura startul. 2. a nu păstra distanța dictată de arbitru. 3. a muta locul de execuție a unei lovituri libere acordate de arbitru.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL