1. [DEX '09] CAZUIST, -Ă, cazuiști, -ste, s. m. și f. Persoană care aplică metodele cazuisticii, care se servește de argumente ingenioase și logice în aparență, dar false în fond. – Din fr. casuiste.
2. [MDA2] cazuist sm [At: CĂLINESCU, E. O. II, 24 / P: ~zu-ist / Pl: ~iști / E: fr casuiste] 1 Teolog care caută să rezolve cazurile de conștiință. 2 (Pex) Cel căruia îi place să analizeze, până în cele mai mici amănunte, fiecare caz, pentru a da o soluție cât mai exactă și mai documentată. 3 (Pex) Persoană care aplică metodele cazuisticii, servindu-se de argumente ingenioase și logice în aparență, dar false în fond.
3. [CADE] * CAZUIST sm. ⛪ Teolog care decide dacă un lucru e îngăduit sau oprit de morala creștină [fr.].
4. [DLRLC] CAZUIST, cazuiști, s. m. Persoană care stăpînește și aplică metodele cazuisticii, care se servește cu abilitate de argumente ingenioase și rafinate, logice în aparență, false în fond.
5. [DLRM] CAZUIST, cazuiști, s. m. Persoană care aplică metodele cazuisticii, care se servește de argumente ingenioase și logice în aparență, dar false în fond. – Fr. casuiste.
6. [DN] CAZUIST, -Ă s.m. și f. Specialist în cazuistică, care folosește abil argumente ingenioase și subtile, logice în aparență, dar false în fond. [Pron. -zu-ist. / cf. fr. casuiste, sp. casuista < lat. bis. casus – caz de conștiință].
7. [MDN '00] CAZUIST, -Ă s. m. f. specialist în cazuistică, care folosește abil argumente ingenioase, logice în aparență, false în fond. (< fr. casuiste)
8. [Șăineanu, ed. VI] cazuist m. teolog care instruiește morala și rezolvă cazurile de conștiință.
9. [Scriban] *cazuíst m. (d. lat. casus, caz). Teolog care rezolvă cazurile de conștiință.
10. [MDA2] casuist, ~ă a vz cazuist
11. [DOOM 3] cazuist s. m., pl. cazuiști
12. [DOOM 2] cazuist s. m., pl. cazuiști
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL