1. [DEX '09] CAZUAL, -Ă, cazuali, -e, adj. 1. Care are un caracter întâmplător, care depinde de împrejurări; accidental. 2. Care arată cazul gramatical. Desinență cazuală. [Pr.: -zu-al] – Din lat. casualis.
2. [MDA2] cazual, ~ă a [At: COSTINESCU / P: ~zu-al / Pl: ~i, ~e / E: lat casualis] 1 (Rar) Care are un caracter întâmplător, depinzând de împrejurări Si: accidental. 2 (D. terminații, alternanțe etc.) Care arată cazul gramatical.
3. [DLRLC] CAZUAL, -Ă, cazuali, -e, adj. 1. Care are un caracter întîmplător, care depinde de împrejurări, se produce de la caz la caz, apare nesistematic, pe neprevăzute; accidental, fortuit. 2. Care arată cazul gramatical. Dezinență cazuală. – Pronunțat: -zu-al.
4. [DLRM] CAZUAL, -Ă, cazuali, -e, adj. 1. Care are un caracter întîmplător, care depinde de împrejurări; accidental. 2. Care arată cazul gramatical. Desinență cazuală. [Pr.: -zu-al] – Lat. lit. casualis.
5. [DN] CAZUAL, -Ă adj. 1. Cu caracter întîmplător; depinzînd de anumite împrejurări; accidental, fortuit. 2. Care arată cazul gramatical. [Pron. -zu-al. / cf. fr. casuel, lat. casualis].
6. [MDN '00] CAZUAL, -Ă adj. 1. cu caracter întâmplător; accidental, fortuit. 2. care arată cazul gramatical. (< fr. casuel, lat. casualis)
7. [Șăineanu, ed. VI] cazual a. 1. care atârnă de împrejurări; 2. privitor la cazurile flexiunii: dezinență cazuală.
8. [Scriban] *cazuál, -ă adj. (lat. casualis). Întîmplător, care depinde de cazurĭ, fortuĭt, accidental. Relativ la cazurile din gramatică: terminațiune cazuală.
9. [DOOM 3] cazual (întâmplător; privitor la cazul gramatical) (desp. -zu-al) adj. m., pl. cazuali; f. cazuală, pl. cazuale
10. [DOOM 2] cazual (întâmplător, care privește cazul gramatical) (-zu-al) adj. m., pl. cazuali; f. cazuală, pl. cazuale
11. [DTL] CAZUAL, -Ă adj. (cf. fr. casuel, lat. casualis): în sintagmele regim cazual (al prepozițiilor) și sistem cazual (v.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL