1. [DEX '09] CAVITAȚIE, cavitații, s. f. Fenomen de producere, într-un curent de lichid, a unui vid parțial unde se formează bule de vapori sau de gaze care, aglomerându-se, determină vibrații și coroziune mecanică, prezentând pericol de distrugere pentru pereții conductei prin care circulă lichidul, pentru paletele turbinelor etc. – Din fr. cavitation.
2. [MDA2] cavitație sf [At: DN3 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr cavitation] Fenomen constând în producerea, într-un curent de lichid, a unui vid parțial, în care se formează bule de vapori care provoacă izbituri în pereții conductei prin care circulă lichidul.
3. [DLRM] CAVITAȚIE, cavitații, s. f. Fenomenul de producere, într-un curent de lichid, a unui vid parțial, în care se formează bule de vapori care provoacă izbituri în pereții conductei prin care circulă lichidul. – Fr. cavitation.
4. [DN] CAVITAȚIE s.f. Fenomen constînd în producerea într-un curent de lichid a unui vid parțial, în care se formează bule de vapori care provoacă izbituri în pereții conductei prin care circulă lichidul. [Gen. -iei, var. cavitațiune s.f. / cf. fr. cavitation].
5. [MDN '00] CAVITAȚIE s. f. fenomen constând în producerea într-un curent de lichid a unui vid parțial, datorită schimbării stării de agregare, care provoacă izbituri în pereții conductei prin care circulă lichidul. (< fr. cavitation)
6. [MDA2] cavitațiune sf vz cavitație
7. [DN] CAVITAȚIUNE s.f. v. cavitație.
8. [DOOM 3] cavitație (desp. -ți-e) s. f., art. cavitația (desp. -ți-a), g.-d. art. cavitației; pl. cavitații, art. cavitațiile (desp. -ți-i-)
9. [DOOM 2] cavitație (-ți-e) s. f., art. cavitația (-ți-a), g.-d. art. cavitației; pl. cavitații, art. cavitațiile (-ți-i-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL