Definiție și ce înseamnă cavalet

1. [DEX '09] CAVALET, cavalete, s. n. 1. Postament pe care se așază ambarcațiunile la bordul unei nave sau pe uscat. 2. Suport de lemn care se fixează provizoriu pe cofrajul unui planșeu de beton și pe care se sprijină dreptarul cu care se face nivelarea planșeului după turnarea betonului. – Din it. cavalletto.

2. [MDA2] cavalet sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: it cavalletto] 1 Postament pe care se așază ambarcațiile la bordul unei nave sau pe uscat. 2 Suport de lemn care se fixează provizoriu pe cofrajul unui planșeu de beton și pe care se sprijină dreptarul cu care se face nivelarea planșeului după turnarea betonului. 3 (Pct) Șevalet.

3. [DEX '98] CAVALET, cavalete, s. n. 1. Postament pe care se așază ambarcațiile la bordul unei nave sau pe uscat. 2. Suport de lemn care se fixează provizoriu pe cofrajul unui planșeu de beton și pe care se sprijină dreptarul cu care se face nivelarea planșeului după turnarea betonului. – Din it. cavalletto.

4. [DN] CAVALET s.m. 1. Postament special pe care se așază ambarcațiile sau diferitele obiecte și instalații la bordul unei nave sau pe uscat. 2. Șipcă de lemn care se fixează provizoriu pe cofrajul plăcii unui planșeu de beton. [< it. cavalletto].

5. [MDN '00] CAVALET s. n. 1. suport pe care se așază ambarcațiile sau diferitele obiecte la bordul unei nave ori pe uscat. 2. șipcă de lemn care se fixează provizoriu pe cofrajul plăcii unui planșeu de beton. (< it. cavalletto)

6. [Scriban] *cavalét n., pl. e (it. cavalletto, „căluț”). Căluș, suport cu treĭ saŭ și patru picĭoare pe care puĭ o tablă, un tabloŭ ș. a. – Fals șevalet (fr. chevalet). V. triped.

7. [DOOM 3] cavalet s. n., pl. cavalete

8. [DOOM 2] cavalet s. n., pl. cavalete

9. [DAR] cavalet, cavalete, s.n. (înv.) șevalet.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] exteriorizat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: exterioriza] […]
1. [DEX '09] EXTERITORIAL, -Ă, exteritoriali, -e, adj. Care se bucură de dreptul de exteritorialitate, […]
1. [DEX '09] EXTERITORIALITATE s. f. Regim special de care se bucură anumite persoane, precum […]
1. [DEX '09] EXTERMINA, extermin, vb. I. Tranz. A face să piară în întregime, a […]
1. [DEX '09] EXTERMINANT, -Ă, exterminanți, -te, adj. Care extermină. – Din fr. exterminant. 2. […]
1. [DEX '09] EXTERMINARE, exterminări, s. f. Acțiunea de a extermina și rezultatul ei; stârpire, […]
1. [DEX '09] EXTERMINAT, -Ă, exterminați, -te, adj. Distrus, nimicit, stârpit în masă. – V. […]
1. [DEX '09] EXTERMINATOR, -OARE, exterminatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care extermină; […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro