1. [DEX '09] CAUZATIV, cauzative, adj. (În expr.) Verb cauzativ = verb factitiv, v. factitiv. [Pr.: ca-u-] – Din it. causativo, lat. causativus.
2. [MDA2] cauzativ, ~ă a [At: DA / P: ca-u~ / Pl: ~i, ~e / E: it causativo, lat causativus] 1-4 Cauzal (1-4). 5 (Îs) Verb ~ Verb factitiv.
3. [CADE] *CAUZATIV adj. De cauză, care arată cauza [fr.].
4. [DLRLC] CAUZATIV, -Ă, cauzativi, -e, adj. (Numai în expr.) Verb cauzativ = verb factitiv, v. factitiv. – Pronunțat: ca-u-.
5. [DLRM] CAUZATIV, cauzative, adj. n. (În expr.) Verb cauzativ = verb factitiv, v. factitiv. [Pr.: ca-u-] – It. causativo (lat. lit. causativus).
6. [DN] CAUZATIV adj.n. Verb cauzativ = verb factitiv. [Pron. ca-u-. / cf. it. causativo, fr. causatif].
7. [MDN '00] CAUZATIV, -Ă adj. verb ~ = verb factitiv. (< fr. causatif, lat. causativus)
8. [Șăineanu, ed. VI] cauzativ a. Gram. care enunță cauza: conjuncțiune cauzativă.
9. [Scriban] *cauzatív, -ă adj. (lat. causativus). Gram. Cauzal.
10. [DOOM 3] cauzativ2 (desp. ca-u-) s. n.
11. [DOOM 3] !cauzativ1 (desp. ca-u-) adj. m. (operator ~), pl. cauzativi; f. cauzativă (construcție ~), pl. cauzative
12. [DOOM 2] cauzativ2 (ca-u-) s. n.
13. [DOOM 2] cauzativ1 (ca-u-) adj. m.; f. cauzativă; pl. cauzative
14. [DTL] CAUZATIV, -Ă adj. (cf. it. causativo, fr. causatif): în sintagma verb cauzativ (v.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL