1. [MDA2] cauzat2, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. I, 51 / P: ca-u~ / Pl: ~ați, ~e / E: cauza] 1-2 Care este provocat de o cauză (1-2) Si: prilejuit2, pricinuit2.
2. [MDA2] cauzat1 sn [At: MDA ms / P: ca-u~ / Pl: ~uri / E: cauza] 1-2 Cauzare (1-2).
3. [DEX '09] CAUZA, cauzez, vb. I. Tranz. A fi cauza unei întâmplări; a pricinui, a produce. [Pr.: ca-u-] – Din fr. causer, it. causare.
4. [MDA2] cauza vt [At: (a. 1865) URICARIUL X, 369/14 / P: ca-u~ / Pzi: ~zez / E: fr causer, it causare] 1-2 A fi cauza (1-2) unui fenomen Si: a pricinui.
5. [CADE] *CAUZA (-zez) vb. tr. A pricinui, a fi pricina [fr.].
6. [DLRLC] CAUZA, cauzez, vb. I. Tranz. A fi cauza unei întîmplări (în special neplăcute, rele), a pricinui, a produce, a provoca. Grindina a cauzat pagube. – Pronunțat: ca-u-.
7. [DLRM] CAUZA, cauzez, vb. I. Tranz. A fi cauza unei întîmplări; a pricinui, a produce. [Pr.: ca-u-] – După fr. causer.
8. [DN] CAUZA vb. I. tr. A fi cauza unui fenomen, a unei întîmplări etc.; a pricinui, a produce. [Pron. ca-u-. / < it. causare].
9. [MDN '00] CAUZA vb. tr. a pricinui, a produce, a determina. (< fr. causer, lat. causari)
10. [Scriban] *cauzéz v. tr. (fr. causer; lat. causari). Pricinuĭesc, produc, sînt cauza unuĭ lucru: lovirea cauzează durere.
11. [DOOM 3] cauza (a ~) (desp. ca-u-) vb., ind. prez. 1 sg. cauzez, 3 cauzează; conj. prez. 1 sg. să cauzez, 3 să cauzeze
12. [DOOM 2] cauza (a ~) (ca-u-) vb., ind. prez. 3 cauzează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL