1. [DEX '09] CATEGORIC, -Ă, categorici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Fără condiții sau alternative; precis, hotărât; necondiționat. ♦ Clar, limpede. ◊ Judecată categorică = judecată care afirmă sau neagă o relație sigură, necondiționată, între un obiect și o însușire a sa. – Din fr. catégorique, lat. categoricus.
2. [MDA2] categoric, ~ă [At: GHICA, S. 376 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr categorique, lat catégoricus] 1-4 a, av (Care este) fără (condiții sau) alternative Si: hotărât, necondiționat, precis, (înv) categoricesc (2), categoricește. 5 a (Log; d. judecată) În care legătura dintre subiect și predicat este necondiționată și sigură. 6-7 a (Log; îs) Judecată ~ă Judecată care (afirmă sau) neagă o relație sigură, necondiționată, între subiect și o însușire a sa. 8-9 a, av (Pex) Clar.
3. [CADE] *CATEGORIC adj. 1 După dreapta judecată, conform rațiunii ¶ 2 Limpede, lămurit, hotărît: răspunse printr’un refuz ~ I.-GH. [fr.].
4. [DLRLC] CATEGORIC, -Ă, categorici, -e, adj. Precis, fără echivoc, fără condiții sau alternative, hotărît; Tranșant, necondiționat. Ca și cum ar fi un revers al Ceahlăului, o categorică replică uriașei lui înălțimi... o vale acută, un fund de ocean din care s-au retras apele, se cască numaidecît. BOGZA, C. O. 21. Agricultura cere experiență, și experiența e categorică în privința asta. REBREANU, R. I 124. Judecată categorică = judecată care afirmă sau neagă o relație sigură, necondiționată între un obiect și o însușire a sa. «Arderea este un proces chimic» este o judecată categorică. ◊ (Adverbial) Le-a declarat categoric că... rupe cu toată familia orice relație. REBREANU, R. I 29.
5. [DLRM] CATEGORIC, -Ă, categorici, -e, adj. (Adesea adverbial) Fără condiții sau alternative, precis, hotărît; necondiționat. ◊ Judecată categorică = judecată care afirmă sau neagă o relație sigură, necondiționată, între un obiect și o însușire a sa. – Fr. catégorique (lat. lit. categoricus).
6. [DN] CATEGORIC, -Ă adj. (adesea adv.) Precis, hotărît; necondiționat. ♦ (Log.; despre judecăți) În care legătura dintre subiect și predicat este necondiționată și sigură. [Cf. fr. catégorique, lat. categoricus].
7. [MDN '00] CATEGORIC, -Ă adj. (și adv.) precis, hotărât; necondiționat. ◊ (log.; despre judecăți) în care legătura dintre subiect și predicat este necondiționată și sigură. (< fr. catégorique)
8. [Șăineanu, ed. VI] categoric a. conform rațiunii, clar și preciz: refuz categoric; imperativ categoric, în doctrina lui Kant, regulă de acțiune ce se impune voinței ca un ordin universal și absolut.
9. [Scriban] *categóric, -ă adj. (vgr. kategorikós). Clar, precis: răspuns categoric. Imperativ categoric, în doctrina luĭ Kant, regulă de acțiune care se impune voințeĭ ca o comandă universală și absolută. Adv. În mod categoric.
10. [DOOM 3] categoric adj. m., pl. categorici; f. categorică, pl. categorice
11. [DOOM 2] categoric adj. m., pl. categorici; f. categorică, pl. categorice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL