1. [DEX '09] CATARACTĂ, cataracte, s. f. I. Cădere naturală de apă produsă pe o succesiune de terenuri abrupte mici; ansamblu de cascade mai mici; cascadă. II. Boală de ochi, care constă în opacifierea cristalinului și care poate duce la orbire totală sau parțială. – Din fr. cataracte, lat. cataracta.
2. [MDA2] cataractă sf [At: CANTEMIR, IST. 140 / V: ~ct sn / Pl: ~te / E: fr cataracte, lat cataracta] 1 Cădere a unei ape curgătoare mari (fluviu) de la o (mare) înălțime Si: cascadă. 2 Cădere naturală de apă produsă pe o succesiune de terenuri abrupte mici, în trepte Si: cascadă. 3 Ansamblu de cataracte (2) mai mici. 4 Boală de ochi, cu opacifierea cristalinului, care poate duce la orbire totală sau parțială Si: (pop) albeață.
3. [CADE] *CATARACTĂ (pl. -te) sf. 1 🌍 Căderea apelor unui fluviu dintr’un loc înalt (🖼 971): cataracta Niagarei ¶ 2 În stil biblic: apele potopului, porți sau zăgazuri care stăvilesc apele cerești: pr. ext.: cataractele cerului se vor deschide pentru lunga... ploaie a toamnei timpurii IRG. ¶ 3 Albeață (la ochi) [fr.].
4. [DLRLC] CATARACTĂ2, cataracte, s. f. Boală de ochi, provocată de tulburarea cristalinului, care poate duce la pierderea vederii. V. albeață. Obiectivul [aparatului]... a prins ce-a văzut pe retina lui, bun și rău, frumos și urît, ca un ochi operat de cataractă, ce se bucură de lumina ce i-o redă un operator. ANGHEL, PR. 148.
5. [DLRLC] CATARACTĂ1, cataracte, s. f. Cascadă. Stîncile, strîmtorile, cataractele pe care el [Oltul] le străbate spumegînd... BOGZA, C. O. 337. Ca din bogăția apelor unei cataracte ce s-ar frînge în slăvi, ajungeau, în picuri largi, pînă la noi, carpenii cu frunza zdrențuită. GALACTION, O. I 37. Frumoasa... limpezime [a Rinului] în clipă turburată Se schimbă-n largi troiene de spume argintii... Formînd o avalanșă de cataracte mii. ALECSANDRI, P. III 135.
6. [DLRM] CATARACTĂ1, cataracte, s. f. Cascadă. – Fr. cataracte (lat. lit. cataracta).
7. [DLRM] CATARACTĂ2, cataracte, s. f. Boală de ochi, care poate duce la orbire, provocată de tulburarea cristalinului. – Fr. cataracte (lat. lit. cataracta).
8. [DN] CATARACTĂ s.f. I. Cădere de apă pe cursul unui fluviu; complex de cascade mai mici. ♦ Cascadă. II. Boală de ochi caracterizată prin opacifierea cristalinului; (pop.) albeață. [< fr. cataracte, cf. lat. cataracta, gr. katarrhaktes – cădere].
9. [MDN '00] CATARACTĂ1 s. f. cascadă (1). (< fr. cataracte, lat. cataracta, gr. kataraktes)
10. [MDN '00] CATARACTĂ2 s. f. opacificarea cristalinului, care produce o cecitate parțială sau completă; albeață. (< fr. cataracte, lat. cataracta)
11. [Șăineanu, ed. VI] cataractă f. 1. în stil biblic: porți sau jghiaburi cari opreau apele cerești; 2. cădere bruscă a apelor unui fluviu dintr’un loc înalt: cataractele Nilului; 3. Med. lipsă de transparență a cristalinului: albeață la ochi.
12. [Scriban] *cataráctă f., pl. e (vgr. kataráktes). În biblie, stăvilarele care țineau apa și cărora li s’a dat drumu cînd a fost potopu. Cascadă, cădere de apă: cataractele Niluluĭ. Un fel de albeață la ochĭ, opacitatea cristalinuluĭ saŭ a membraneĭ luĭ.
13. [MDA2] cataract sn vz cataractă
14. [DOOM 3] cataractă s. f., g.-d. art. cataractei; pl. cataracte
15. [DOOM 2] cataractă s. f., g.-d. art. cataractei; pl. cataracte
16. [IVO-III] cataractă, -te.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL