1. [MDA2] castron sn [At: (a. 1802) IORGA, S. D. XII, 143 / V: craston[1] / Pl: ~oane / E: fr casserole, ger Kastrol, srb kastrola, pn kastrol] 1 Vas adânc în care se aduc la masă unele mâncăruri. 2 Conținutul unui castron (1). 3 (Fig; irn; iuz) Pălărie tare, cu marginile scurte Si: gambetă. 4 (Sens nesigur; îs) ~ul mării Golf. 5 (Iuz) Vas de gătit mâncarea Cf cratiță, tigaie.
2. [Scriban] *castrón n., pl. oane (pol. kastrol, rus. kastrĭúlĕa, germ. kasserolle, fr. casserole, pop. castrole, d. it. cazza, cazzuola, cățuĭe. It. cazzaruóla și casseróla d. fr. V. cățuĭe). Vas mare de porțelan orĭ de faĭanță în care se aduce fertura (cĭorba, borșu) la masă. – În nord craston. V. cĭorbalîc și ceanac.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL