1. [DEX '09] CÂȘTIGĂTOR, -OARE, câștigători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a obținut un câștig material, o superioritate asupra alteia într-o întrecere (în muncă, în sport etc.). ♦ (Animal, îndeosebi cal) victorios într-o întrecere sportivă. 2. Adj. Care asigură câștigul, care dă dreptul la câștig sau dovedește acest drept. – Câștiga + suf. -ător.
2. [MDA2] câștigător, ~oare [At: ANON. CAR. / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: câștiga + -ător] 1-2 smf, a (Persoană) care a obținut un câștig material, o superioritate asupra alteia într-o întrecere (în muncă, în sport etc.) 3-4 smf, a (Animal, mai ales cal) victorios într-o întrecere sportivă. 5 a Care asigură câștigul. 6 a Care dă dreptul la câștig sau dovedește acest drept.
3. [MDA2] căștigătoriu a vz câștigător
4. [CADE] CÎȘTIGĂTOR, -TOARE adj. și sm. f. Care cîștigă (la joc, la loterie, etc.).
5. [DLRLC] CÎȘTIGĂTOR, -oare, cîștigători, -oare, adj. 1. Care a obținut o superioritate asupra altuia într-o întrecere sau într-o emulație (în muncă, în sport etc.). Echipa cîștigătoare a cursei cicliste. (Substantivat) Cîștigătorii întrecerii. 2. Care asigură cîștigul, care dă dreptul la cîștig sau dovedește acest drept. Mama a citit multă vreme în ziar și lista loteriei, urmărind numerele cîștigătoare. PAS, Z.204. Aveți vreun bilet cîștigățor? CARAGIALE, O. I 349.
6. [DLRM] CÎȘTIGĂTOR, -OARE, cîștigători, -oare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care a obținut o superioritate asupra altuia într-o întrecere (în muncă, în sport etc.). 2. Care asigură cîștigul, care dă dreptul la cîștig sau dovedește acest drept. Aveți vreun bilet cîștigător ? (CARAGIALE). – Din cîștig + suf. -(ă)tor.
7. [DOOM 3] câștigător adj. m., s. m., pl. câștigători; adj. f., s. f. sg. și pl. câștigătoare
8. [DOOM 2] câștigător adj. m., s. m., pl. câștigători; adj. f., s. f. sg. și pl. câștigătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL