1. [MDA2] casnac sn [At: H II, 282 / Pl: nct / E: tc kasnak] (Reg; tcî) Cercul sau îngrăditura pietrelor de moară Cf obod, ocol, toc, văcălie, veșcă.
2. [DAR] casnac, casnace, s.n. (înv.) îngrăditura pietrelor de moară, cerc, ocol, toc, văcărie, veșcă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL