1. [MDA2] cartușă sf vz cartuș
2. [Șăineanu, ed. VI] cartușă f. încărcătura unei arme de foc, închisă într’o țeavă de carton sau de metal (= fr. cartouche).
3. [DEX '09] CARTUȘ, cartușe, s. n. 1. Tub metalic sau de carton1 prevăzut cu o capsă de amorsare, cu material exploziv și cu proiectil sau cu alice, care servește ca muniție pentru armamentul portativ; patron1. ♦ Bucată cilindrică de exploziv folosită la producerea exploziilor în găurile de mină. 2. Ornament sculptat sau gravat (în formă de sul desfăcut parțial) pe care se scriu inscripții, monograme etc. 3. Textul încadrat în chenar pe o pagină imprimată; ornament care încadrează un text tipărit. 4. Cutie paralelipipedică de carton1 care conține un anumit număr de pachete de țigări. – Din fr. cartouche.
4. [MDA2] cartuș sn [At: I. CR. IV, 5 / V: (îvp) ~ă sf / Pl: ~e, (nob) ~uri / E: fr cartouche] 1 Tub metalic sau de carton prevăzut cu o capsă, cu material exploziv și cu proiectil sau cu alice, care servește ca muniție pentru armamentul portabil Si: patron. 2 Bucată cilindrică de exploziv prevăzută în găurile de mină pentru producerea exploziilor. 3 Piesă de hârtie care conține un exploziv. 4 Filtru de hârtie împăturită într-un anumit mod (folosită, mai ales, la carburatoare). 5 (Îs) ~ filtrant Dispozitiv pentru filtrarea aerului, care se atașează la o mască de gaze. 6 Ornament sculptat sau gravat (în formă de sul desfăcut parțial) pe care se scriu inscripții, monograme etc. 7 Text încadrat pe o pagină (pe care se află și texte neîncadrate). 8 Ornament care încadrează un text tipărit. 9 Cutie paralelipipedică de carton care conține un anumit număr de pachete de țigări.
5. [CADE] *CARTUȘ (pl. -ușe) sn. *CARTUȘĂ (pl. -ușe) sf. 1 ⚔️ Înveliș cilindric de hîrtie, de carton sau de metal conținînd o substanță explozibilă și, în special, încărcătura unei arme de foc (🖼 930): îmi iau pușca din cuiu, două ~e din cutia mesei și ies în curte BR.-VN. ¶ 2 💒 Un fel de cadru ornamentat care înconjoară o suprafață plană, numită „cîmp”, pe care sînt figurate armării, o inscripție, etc. ¶ 3 În inscripțiile ieroglifice, cadru care înconjoară numele proprii (🖼 931)¶ 4 📰 Cadrul înăuntrul căruia se poate culege de tipograf un text oarecare (🖼 932) [fr. cartouche].
6. [DEX '98] CARTUȘ, cartușe, s. n. 1. Tub metalic sau de carton prevăzut cu o capsă, cu material exploziv și cu proiectil sau cu alice, care servește ca muniție pentru armamentul portativ; patron1. ♦ Bucată cilindrică de exploziv folosită la producerea exploziilor în găurile de mină. 2. Ornament sculptat sau gravat (în formă de sul desfăcut parțial) pe care se scriu inscripții, monograme etc. 3. Textul încadrat pe o pagină (pe care se află și texte neîncadrate); ornament care încadrează un text tipărit. 4. Cutie paralelipipedică de carton care conține un anumit număr de pachete de țigări. – Din fr. cartouche.
7. [DLRLC] CARTUȘ, cartușe, s. n. 1. Tub de metal prevăzut cu o capsă, cu material exploziv de azvîrlire și cu proiectil, servind ca muniție pentru armamentul portativ; (la armele de vînătoare) tub de carton cu capsă, cu încărcătură de pulbere și alice. Nici un cartuș străin nu mai pătrunde. BOGZA, A. Î. 584. Luai revolverul, îi așezai cartușe în toate cele șase țevi. VLAHUȚĂ, O. A. 150. ♦ Bucată cilindrică de exploziv care servește la producerea exploziilor în găurile de mină. 2. Ornament sculptat sau gravat, de obicei în formă de sul. în parte desfăcut, cu un spațiu liber la mijloc pentru inscripții, monograme etc.
8. [DLRM] CARTUȘ, cartușe, s. n. 1. Tub metalic sau de carton prevăzut cu o capsă, cu material exploziv și cu proiectil sau cu alice, servind ca muniție pentru armamentul portativ. ♦ Bucată cilindrică de exploziv care servește la producerea exploziilor în găurile de mină. 2. Ornament sculptat sau gravat (în formă de sul desfăcut parțial) pe care se scriu inscripții, monograme etc. – Fr. cartouche.
9. [DN] CARTUȘ s.n. 1. Tub metalic sau de carton care conține încărcătura de exploziv și proiectilul unei arme de foc. ♦ Piesă de hîrtie care conține un exploziv. ♦ Filtru de hîrtie împăturită într-un anumit mod (folosit mai ales la carburatoare). ◊ Cartuș filtrant = dispozitiv pentru filtrarea aerului, care se atașează la o mască de gaze. 2. Loc rezervat comentariului, titlului sau altor date dintr-un desen, o hartă, un tablou etc.; ornament care încadrează un text, un titlu, un cuvînt; textul încadrat. 3. Ambalaj care grupează mai multe pachete de țigări. [< fr. cartouche].
10. [MDN '00] CARTUȘ s. n. 1. tub metalic sau de carton care conține încărcătura de exploziv și proiectilul unei arme de foc. ◊ piesă de hârtie care conține un exploziv. ◊ filtru de hârtie împăturită într-un anumit mod (mai ales la carburatoare). ♦ ~ filtrant = dispozitiv pentru filtrarea aerului, care se atașează la o mască de gaze. 2. loc rezervat comentariului, titlului sau altor date dintr-un desen, o hartă, un tablou; motiv ornamental, chenar care încadrează un text, un titlu, un cuvânt; textul însuși. 3. ambalaj-tip cu mai multe pachete de țigări sau sticle de băutură. (< fr. cartouche)
11. [DCR2] cartuș (cu țigări) s. n. Ambalaj de carton care conține zece pachete de țigări ◊ „Controlul efectuat s-a soldat cu descoperirea [...] a 1571 de cartușe cu țigări...” R.l. 16 X 84 p. 6 (din fr. cartouche; DEX, DN3)
12. [Scriban] *cartúș n., pl. e (fr. cartouche, d. it. cartuccia, care vine d. carta, hîrtie). Încărcătura uneĭ puștĭ, unuĭ pistol, unuĭ revolver închisă într’un tub de carton orĭ de metal. – Vechĭ cartácĭ și cartécĭ, pl. ace, ece (sîrb. kartec, germ. kartätsche). V. patron 3.
13. [DOOM 3] cartuș s. n., pl. cartușe
14. [DOOM 2] cartuș s. n., pl. cartușe
15. [MDO] cartuș, pl. cartușe
16. [IVO-III] cartuș, -șe.
17. [DER] cartuș (cartușe), s. n. – Tub metalic cu material exploziv. Fr. cartouche. – Der. cartușieră, s. f.
18. [Argou] a merge la cartuș expr. (intl. – înv. ) a fi condamnat la moarte.
19. [Argou] cartuș, cartușe s. n. 1. (deț.) amestec de rugină și var înfășurat într-o cârpă uscată, care prin frecare cu o bucată de lemn pe mozaic se aprinde. 2. (glum.) virilitate, potență; spermă. 3. v. carton (2.)
20. [DAR] cartuș s.n. (reg.) chipiu cu cozoroc, caschetă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL