1. [DEX '09] CARTOTECĂ, cartoteci, s. f. Totalitatea fișelor de evidență (privitoare la materialele sau la personalul dintr-o instituție), clasificate după anumite criterii; cartonieră. ♦ Cutie sau dulap în care se păstrează fișe clasate după anumite norme. – Din germ. Kartothek, rus. kartoteka.
2. [MDA2] cartotecă sf [At: DA ms / Pl: ~eci / E: ger Kartotek, rs картотека] 1 Totalitate a fișelor de evidență care cuprind date privitoare la materialele sau la persoanele dintr-o instituție, grupate după anumite criterii Si: (rar) cartonieră. 2-3 Cutie sau dulap în care se păstrează fișe clasate după anumite norme Si: fișier.
3. [CADE] *CARTOTECĂ (pl. -eci) sf. Cutie în care sînt clasate diferite fișe în ordine alfabetică (🖼 928) [germ.].
4. [DEX '98] CARTOTECĂ, cartoteci, s. f. Totalitatea fișelor de evidență care cuprind date privitoare la materialele sau la persoanele dintr-o instituție, orânduite după anumite criterii; cartonieră. ♦ Cutie sau dulap în care se păstrează fișe clasate după anumite norme. – Din germ. Kartothek, rus. kartoteka.
5. [DLRLC] CARTOTECĂ, cartoteci, s. f. 1. Totalitatea fișelor de evidență cuprinzînd date privitoare la materialele sau persoanele dintr-o instituție; fișier 2. Cutie sau dulap m care se păstrează fișe, clasate după anumite norme, ca să fie găsite ușor; fișier (2). Fișele de evidență se pun în cartotecă.
6. [DLRM] CARTOTECĂ, cartoteci, s. f. Totalitatea fișelor de evidență cuprinzînd date privitoare la materialele sau persoanele dintr-o instituție. ♦ Cutie sau dulap în care se păstrează fișe clasate după anumite norme. – Germ. Kartothek (< gr.).
7. [DN] CARTOTECĂ s.f. Totalitatea fișelor care cuprind date cu privire la evidența personalului sau a materialelor dintr-o întreprindere, dintr-o instituție. ♦ Cutie, dulap unde se păstrează fișe; cartonieră. V. fișier. [Cf. germ. Kartothek, cf. fr. cartothèque].
8. [MDN '00] CARTOTECĂ s. f. totalitatea fișelor de evidență la personalul sau materialele dintr-o întreprindere ori instituție. ◊ cutie, dulap unde se păstrează fișe; cartonieră. (< fr. cartothèque, germ. Kartothek, rus. kartoteka)
9. [DOOM 3] cartotecă s. f., g.-d. art. cartotecii; pl. cartoteci
10. [DOOM 2] cartotecă s. f., g.-d. art. cartotecii; pl. cartoteci
11. [DETS] CARTO- „hartă, plan”. ◊ gr. khartes „foaie de papirus, document” > fr. charto- și carto-, engl. charto- și carto-, it. carto-, germ. karto- > rom. carto-. □ ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în cartografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplină care studiază modelele și tehnica de întocmire a hărților și a planurilor topografice; ~gramă (v. -gramă), s. f., reprezentare grafică a unor fenomene statistice, repartizate teritorial; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul teoretic și practic al hărților; ~metrie (v. -metrie1), s. f., disciplină care studiază metodele și instrumentele folosite în măsurarea suprafețelor; ~tecă (v. -tecă), s. f., 1. Totalitatea fișelor de evidență cuprinzînd date privitoare la materialele sau la persoanele dintr-o instituție. 2. Colecție de hărți geografice.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL