1. [DEX '09] CARTIRUI, cartiruiesc, vb. IV. Tranz. A încartirui. – Din rus. kvartirovat’.
2. [MDA2] cartirui vt [At: DEX2 / Pzi: ~esc / E: rs квартирвать] A încartirui.
3. [DLRLC] CARTIRUI, cartiruiesc, vb. IV. Tranz. A pregăti instalarea și a instala trupele într-o localitate; a încartirui.
4. [DLRM] CARTIRUI vb. IV. v. încartirui.
5. [DN] CARTIRUI vb. IV. tr. A încartirui. [Pron. -ru-i, p. i. -iesc, conj. 3,6 -iască. / < cartier, după germ. einquartieren, rus. kvartirovati].
6. [MDN '00] CARTIRUI vb. tr. a încartirui. (după rus. kvartirovati)
7. [DEX '09] ÎNCARTIRUI, încartiruiesc, vb. IV. Tranz. A stabili locuințele trupei și ofițerilor dintr-o unitate militară într-o localitate; a cartirui. – În + cartirui.
8. [MDA2] încartiera v vz încartirui
9. [MDA2] încartirui vt [At: DA ms / V: (cscj) ~cartiera, ~cvartira / Pzi: ~esc / E: în + cartirui] A stabili locuințele trupelor și ofițerilor dintr-o unitate militară într-o localitate.
10. [MDA2] încvartira v vz încartirui
11. [DLRLC] ÎNCARTIRUI, încartiruiesc, vb. IV. Tranz. A cartirui.
12. [DN] ÎNCARTIRUI vb. IV. tr. A pregăti instalarea și a instala o unitate militară într-o localitate; a cartirui. [Pron. -ru-i., p. i. -iesc. / < în- + cartirui, cf. rus. kvartirovati].
13. [MDN '00] ÎNCARTIRUI vb. tr. a pregăti instalarea unei unități militare într-un cantonament; a cartirui. (< în- + cartirui)
14. [Scriban] cartiruĭésc, V. încartierez.
15. [Scriban] cvartiruĭésc și fart- (d. cvartir și fartir). Forme maĭ vechĭ îld. cartiruĭesc, cartierez, așez soldațĭ în cartier, în gazdă.
16. [Scriban] *în- și incartieréz și *cartieréz v. tr. (d. cartier). Pun la cartier, daŭ la cartier: cînd o trupă n’are unde dormi, poliția o încartierează pin casele particularilor. – Forme maĭ vechĭ: încvartirez, încartiruĭesc, încvartiruĭesc, cvartiruĭesc.
17. [MDO] cartirui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cartiruiesc, conj. cartiruiască)
18. [DOOM 3] încartirui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încartiruiesc, 3 sg. încartiruiește, imperf. 1 încartiruiam; conj. prez. 1 sg. să încartiruiesc, 3 să încartiruiască
19. [DOOM 2] încartirui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încartiruiesc, imperf. 3 sg. încartiruia; conj. prez. 3 să încartiruiască
20. [MDO] încartirui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încartiruiesc, conj. încartiruiască)
21. [IVO-III] încartiruesc, -uiască 3 conj.
22. [DAR] încartiera, încartierez, vb. I (înv.) a da o locuință militarilor prin rechiziție; a încartirui.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL