1. [DEX '09] CARTILAGIU s. n. v. cartilaj.
2. [MDA2] cartilagiu sn vz cartilaj
3. [CADE] *CARTILAGIU (pl. -giuri,-gii), *CARTILAJ (pl. -aje) sn. 🫀 Sgîrciu, țesătură albă, flexibilă și elastică, mai puțin vîrtoasă decît oasele (🖼 926) [fr.].
4. [DN] CARTILAGIU s.n. v. cartilaj.
5. [DEX '09] CARTILAJ, cartilaje, s. n. Țesut conjunctiv elastic și rezistent, cu rol de susținere care formează scheletul peștilor cartilaginoși și al embrionului la vertebrate și la om îndeplinind funcția mecanică de susținere; zgârci. [Var.: cartilagiu s. n.] – Din fr. cartilage.
6. [MDA2] cartilaj sn [At: KRETZULESCU, A. 18/23 / V: ~agiu / Pl: ~e / E: fr cartilage] Țesut animal conjunctiv, elastic și rezistent, cu rol de susținere, care formează scheletul peștilor cartilaginoși și al embrionului la vertebrate și la om, îndeplinind funcția de susținere Si: (pop) zgârci.
7. [DEX '98] CARTILAJ, cartilaje, s. n. Țesut animal conjunctiv elastic și rezistent, cu rol de susținere care formează scheletul peștilor cartilaginoși și al embrionului la vertebrate și la om îndeplinind funcția mecanică de susținere; zgârci. [Var.: cartilagiu s. n.] – Din fr. cartilage.
8. [DLRLC] CARTILAJ, cartilaje, s. n. Țesut conjunctiv elastic și rezistent care se găsește în organism ca parte distinctă sau formînd învelișul suprafețelor articulare ale oaselor; (popular) zgîrci. Cartilajul nasului. – Variantă: cartilagiu s. n.
9. [DLRM] CARTILAJ, cartilaje, s. n. Țesut conjunctiv elastic și rezistent care se găsește în organism, separat sau formînd învelișul suprafețelor articulare ale oaselor. [Var.: cartilagiu s. n.] – Fr. cartilage.
10. [DN] CARTILAJ s.n. Țesut conjunctiv rezistent și elastic, care se găsește de obicei la extremitățile oaselor; zgîrci. [Var. cartilagiu s.n. / < fr. cartilage, cf. lat. cartilago].
11. [MDN '00] CARTILAJ s. n. țesut conjunctiv rezistent și elastic, la extremitățile oaselor; zgârci. (< fr. cartilage)
12. [Șăineanu, ed. VI] cartilaj n. țesătură solidă, elastică și flexibilă, ce s’află mai ales la extremitatea oaselor: cartilajul nasului.
13. [Scriban] *cartilágine f. (lat. cartilágo, -áginis. Cp. cu lumbagine, pătlagină). Anat. Zgîrcĭ, țesut alb, dur și elastic care se află maĭ ales la extremitățile oaselor. – Fals cartilaj n., pl. e (fr. cartilage, m.).
14. [DOOM 3] !cartilagiu s. n., pl. cartilagii, art. cartilagiile (desp. -gi-i-)
15. [DOOM 2] !cartilaj/cartilagiu [giu pron gĭu] s. n., pl. cartilaje/cartilagii, art. cartilajele/cartilagiile (-gi-i)
16. [MDO] cartilaj, pl. cartilaje
17. [IVO-III] cartilaj, -je.
18. [DE] CARTILAJ (CARTILAGIU) (< fr.) s. n. Formațiune anatomică din care este format scheletul peștilor cartilaginoși și ai embrionului vertebratelor și omului; la adulți mai persistă în pereții bronhiilor și traheii, în pavilionul urechii etc. Se întîlnește și la unele animale nevertebrate (cefalopode, moluște); (pop.) zgîrci. V. diafiză.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL