1. [DEX '09] CAROTAJ, carotaje, s. n. Operație de determinare prin foraj a structurii și compoziției stratelor scoarței terestre, bazată pe analiza probelor carotelor (2) sau pe măsurarea mărimilor fizice caracteristice ale rocii străbătute. – Din fr. carottage.
2. [MDA2] carotaj sn [At: DEX / Pl: ~e / E: fr carottage] Determinare prin foraj a structurii și compoziției straturilor scoarței terestre, bazată pe analiza probelor caratelor (2) sau pe măsurarea mărimilor fizice caracteristice ale rocii străbătute.
3. [DEX '98] CAROTAJ, carotaje, s. n. Determinare prin foraj a structurii și compoziției straturilor scoarței terestre, bazată pe analiza probelor carotelor (2) sau pe măsurarea mărimilor fizice caracteristice ale rocii străbătute. – Din fr. carottage.
4. [DLRLC] CAROTAJ s. n. Determinare a terenurilor scoarței terestre prin scoaterea de carote2 sau prin măsurarea unor proprietăți fizice ale rocii străbătute.
5. [DLRM] CAROTAJ s. n. Determinare a structurii și compoziției subsolurilor, prin scoaterea de carote2 sau prin determinarea proprietăților fizice ale rocii străbătute. – Fr. carottage.
6. [DN] CAROTAJ s.n. Determinarea structurii terenurilor scoarței terestre prin scoaterea de carote (II) [în DN] sau prin măsurarea unei proprietăți fizice a rocii respective. [< fr. carottage].
7. [MDN '00] CAROTAJ s. n. determinare a naturii structurii straturilor succesive ale unui teren prin extragerea de carote (II) sau prin măsurarea mărimilor fizice ale rocilor străbătute. (< fr. carottage)
8. [DOOM 3] carotaj s. n., pl. carotaje
9. [DOOM 2] carotaj s. n., pl. carotaje
10. [MDO] carotaj, pl. carotaje
11. [DE] CAROTAJ (< fr.) s. n. Operație de determinare a naturii și a constituției stratelor scoarței terestre străbătute prin foraj, bazată pe analiza probelor (carotelor) sau pe măsurarea mărimilor fizice, caracteristice, ale rocilor străbătute. C. seismic = procedeu de c. bazat pe determinarea vitezei undelor seismice provocate prin explozii. C. magnetic = procedeu de c. bazat pe determinarea intensității de magnetizare sau a susceptibilității magnetice. C. radioactiv = procedeu de c. bazat pe măsurători de radioactivitate naturală sau provocată.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL