1. [DEX '09] CARETE, careți, s. m. Nume dat unor viermișori care se formează pe anumite alimente. – Car1 + suf. -ete.
2. [MDA2] carete sm [At: COSTINESCU / V: căr~ / Pl: ~eți / E: car1 + -ete] 1 Car1 (1). 2 Larve nedefinite mai îndeaproape care se formează pe anumite alimente. 3 (Reg; csc) Muci (la om și la unele animale).
3. [CADE] ❍CARETE, CĂRETE sm. 🐙 1 = CAR2: acel mititel carete ... începe a roade Măduha împrejur și pe îndelete BD. -DEL. ¶ 2 Larva găselniței, cîrtiței, muștei de carne, etc. ¶ 3 Olten. Băn. iron. Muci (la om, la oaie. etc.) CIAUȘ. [car2].
4. [DLRLC] CARETE, careți, s. m. (Mai ales la pl.) Nume dat unor viermușori care se formează pe unele alimente (brînză, făină, carne etc.).
5. [DLRM] CARETE, careți, s. m. Nume dat unor viermișori care se formează pe anumite alimente. – Din car2 + suf. -ete.
6. [DEX '09] CARÂTĂ s. f. v. caretă.
7. [DEX '09] CARETĂ, carete, s. f. Trăsură închisă, cu patru roți. [Var.: (reg.) carâtă s. f.] – Din rus. kareta.
8. [MDA2] carătă sf vz caretă
9. [MDA2] carâtă sf vz caretă
10. [MDA2] caretă sf [At: NEAGOE, Înv. 118/2 / V: ~râtă, ~rătă / Pl: ~te / E: rs карета] Trăsură elegantă, cu patru roți, închisă (cu coș, cu uși și cu geamuri) Cf butcă, caleașcă, cupeu, droșcă, landou, rădvan.
11. [MDA2] cărete sm vz carete
12. [CADE] ‡CARĂTĂ, CARÎTĂ 👉 CARETĂ.
13. [CADE] CARETĂ, ‡CARÎTA, †CARĂTĂ (pl. -te) sf. Trăsură elegantă de paradă, închisă: în timpul de alegeri, caretele nu lipseau din fața casei lui SLV.; are și destule ... carîte ... care stau de dimineață și pînă seara prin pieți C. -RAD. [rus. < it.].
14. [CADE] †CARÎTĂ ... 👉 CARETĂ ...
15. [DEX '98] CARÂTĂ s. f. v. caretă.
16. [DEX '98] CARETĂ, carete, s. f. Trăsură închisă, cu patru roți. [Var.: (reg.) carâtă s. f.] – Din rus. kareta.
17. [DLRLC] CARETĂ, carete, s. f. Trăsură închisă, cu patru roți. V. caleașcă, rădvan, cupeu. Apoi a fost la noi și doctorul cu careta. SLAVICI, N. I 300. La o stație, unde careta domnească și caleștile suitei trebuiau să schimbe caii, călătorii noștri deteră peste o scenă destul de neplăcută. CARAGIALE, S. U. 27. – Variantă; (Mold.) carîtă (SADOVEANU, F. J. 298, ALECSANDRI, T. 46) s. f.
18. [DLRLC] CARÎTĂ s. f. v. caretă.
19. [DLRM] CARÎTĂ s. f. v. caretă.
20. [DLRM] CARETĂ, carete, s. f. Trăsură închisă, cu patru roți. [Var.: (reg.) carîtă s. f.] – Rus kareta.
21. [DN] CARÂTĂ s.f. v. caretă.
22. [DN] CARETĂ s.f. Trăsură elegantă, închisă; cupeu. [Pl. -te, var. carîtă s.f. / < rus. kareta].
23. [MDN '00] CARETĂ s. f. trăsură închisă. (< rus. kareta)
24. [Șăineanu, ed. VI] caretă f. trăsură elegantă și închisă, cupeu. [It. CARRETTA].
25. [Scriban] *carétă f., pl. e (ngr. karétia, d. it. carretta, de unde și rus. karéta; rut. karíta). Vechĭ. Trăsură închisă, cupeŭ. – Și carîtă (după rut.).
26. [Scriban] carîtă, V. caretă.
27. [DOOM 3] carete (viermișor) s. m., pl. careți
28. [DOOM 2] carete (viermișor) s. m., pl. careți
29. [DOOM 3] caretă s. f., g.-d. art. caretei; pl. carete
30. [DOOM 2] caretă s. f., g.-d. art. caretei; pl. carete
31. [IVO-III] caretă, -te.
32. [DER] caretă (carete), s. f. – Trăsură, caleașcă. Rus. kareta, din it. carretta (DAR). – Der. caretaș, s. m. (vizitiu).
33. [Argou] carete, careți s. m. v. capelmaistru.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL