1. [DER] cardi (-desc, -it), vb. – 1. A bate, a lovi. – 2. A fura, a șterpeli. Cuvînt argotic, cu siguranță de origine țig. Graur 133 îl explică prin țig. kar- „a pronunța”, contaminat cu a mardi; ceea ce presupune un sens „a vorbi” atestat de Graur și Juilland 160, dar contestat de Vasiliu, GS, VII, 108, și pe care, la rîndul nostru, nu îl cunoaștem. Chiar și așa, semantismul prezintă dificultăți. Mai probabil provine din țig. ker- „a da”, prin intermediul formei kărdem. – Der. cardeală, s. f. (bătaie); carditor, s. m. (informator). Cf. de asemenea, în susținerea etimonului kar-, Graur, BL, VI, 198 și V, 223.
2. [Mitologic] Cardea, în mitologia romană, patroana căsniciilor și a vieții familiale.
3. [Argou] a cardi o labă expr. (intl.) a da o palmă.
4. [Argou] a cardi un vast expr. (intl.) a lovi cu pumnul.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL