1. [DEX '09] CARDAMA, cardamale, s. f. Plantă erbacee mică, cu tulpina târâtoare, ramificată și cu flori mici, albe (Nasturtium officinale). – Din ngr. kárdamon.
2. [MDA2] cardama sf [At: (a. 1773) GCR II, 98/17 / V: cadalma, ~amă (Pl: ~me, cherdame) / Pl: ~~ale / E: ngr ϰάρδαμον] (Bot; reg) 1 (Șîs) ~-de-izvoare Năsturel (Nasturtium officinale). 2 (Îf ~amă) Drobușor (Isatis tinctoria). 3 (Șip) Creson (Lepidium sativum). 4 (Îc) ~-sălbatică Iarbă-lungă-de-lac (Cardaria de aba).
3. [CADE] CARDAMA sf. 🌿 1 = DROBUȘOR ¶ 2 ~-DE-IZVOARE = NĂSTUREL [gr. κάρδαμον].
4. [DLRLC] CARDAMA, cardamale, s. f. Plantă mică, erbacee, cu tulpina tîrîtoare, ramificată și cu flori mici, albe; crește mai ales prin jurul izvoarelor, pîraielor și prin mlaștini. Frunză verde cardama. ALECSANDRI, P. P; 344.
5. [DLRM] CARDAMA, cardamale, s. f. Plantă erbacee mică, cu tulpina tîrîtoare, ramificată și cu flori mici, albe (Nasturtium officinale). – Ngr. kardamon.
6. [Șăineanu, ed. VI] cardamà f. plantă ce crește pe lângă izvoare și se mănâncă ca salată (Nasturtium). [Cf. gr. mod. KÁRDAMON].
7. [MDA2] cardamă sf vz cardama
8. [MDA2] cârdamă sf vz cardamă
9. [MDA2] cherdame sf vz cardama
10. [DOOM 3] cardama s. f., art. cardamaua, g.-d. art. cardamalei; pl. cardamale
11. [DOOM 2] cardama s. f., art. cardamaua, g.-d. art. cardamalei; pl. cardamale, art. cardamalele
12. [DER] cardama (cardamale), s. f. – Plantă aromatică (Isatis tinctoria). Ngr. ϰάρδαμον „măcriș” (DAR), fără îndoială prin intermediul unui cuvînt tc. neindentificat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL