1. [MDA2] caravei sn [At: MAT. FOLK. 146 / V: cărăvei / Pl: ~e / E: nct] (Rar) 1 Bucată dintr-un întreg Si: bucată, cap, fărâmă. 2 Scurtătură de lemn Si: retevei. 3 Sac scurt. 4 (Fig) Om scund.
2. [Scriban] caravéĭ, V. cărăveĭ.
3. [DEX '09] CARAVĂ, carave, s. f. Unealtă de pescuit de forma unei capcane deschise, care se instalează în lacurile litorale și în bălți pentru prinderea plăticii și a șalăului. – Et. nec.
4. [MDA2] caravă1 sf [At: DEX2 / Pl: ~ve / E: nct] Unealtă de pescuit, de forma unei capcane deschise, care se instalează în locurile litorale și în bălți pentru prinderea plăticii și a șalăului.
5. [MDA2] cărăvei sn vz caravei
6. [CADE] ❍ CARAVĂ (pl. -ve) sf. Trans. = CĂRABĂ2.
7. [CADE] CĂRĂVEIU (pl. -eie) sn. Olten. Băn. 1 Bucată de lemn scurtă (tăiată cu ferestrăul); bucată ruptă din ceva ¶ 2 Olten. Sac scurt ¶ 3 Olten. CIAUȘ. Fig. Om scund [comp. CARABĂ, CARAVĂ].
8. [Șăineanu, ed. VI] caravă f. o parte a cimpoiului (v. cimpoiu). [Origină necunoscută].
9. [Scriban] cărăvéĭ și caravéĭ n., pl. eĭe (cp. cu reteveĭ). Ban. Olt. Lodbă, bucată de lemn scurtă și groasă: băgaŭ (în foc) caraveĭe, că era pădurea lîngă bordeĭ (NPl. Ceaur, 39). Fig. Iron. Om scund și gros, buricu pămîntuluĭ.
10. [DOOM 3] caravă (unealtă de pescuit) (reg.) s. f., g.-d. art. caravei; pl. carave
11. [DOOM 2] caravă s. f., g.-d. art. caravei; pl. carave
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL