1. [MDN '00] CARATE s. n. dermatoză contagioasă sau cronică cauzată de o treponemă, care se manifestă prin erupții roșii, brune sau galbene. (< fr. caraté)
2. [DEX '09] CARAT, carate, s. n. 1. Indice pentru conținutul în aur al aliajelor acestuia, exprimat prin numărul părților de aur din 24 de părți de aliaj. 2. Unitate de măsură pentru masa pietrelor prețioase, egală cu 0,2 grame. [Var.: carată s. f.] – Din fr. carat.
3. [DEX '09] CARATĂ s. f. v. carat.
4. [DEX '09] CARÂTĂ s. f. v. caretă.
5. [DEX '09] CARETĂ, carete, s. f. Trăsură închisă, cu patru roți. [Var.: (reg.) carâtă s. f.] – Din rus. kareta.
6. [MDA2] carat sn [At: CLIMESCU, A. 259 / V: ~ă sf / Pl: ~e / E: fr carat] 1 Indice pentru conținutul relativ în aur al aliajelor acestuia, egal cu a 24 parte din masa totală. 2 Unitate de măsură a greutății pietrelor prețioase, egală cu 0,2 g[1]. 3 (Îe) (A fi de) optsprezece ~e (A fi) pur, curat. 4 Fiecare dintre cele 24 de cote în care era divizată proprietatea unei nave, începând cu dreptul roman. 5 Cotă de participare la o societate comercială.
7. [MDA2] carată sf vz carat
8. [MDA2] carătă sf vz caretă
9. [MDA2] carâtă sf vz caretă
10. [MDA2] caretă sf [At: NEAGOE, Înv. 118/2 / V: ~râtă, ~rătă / Pl: ~te / E: rs карета] Trăsură elegantă, cu patru roți, închisă (cu coș, cu uși și cu geamuri) Cf butcă, caleașcă, cupeu, droșcă, landou, rădvan.
11. [MDA2] cărat2, ~ă a [At: DDRF / Pl: ~ați, ~e / E: căra] 1 Care a fost transportat Si: deplasat, mutat. 2 (Spc) Transportat cu carul2.
12. [CADE] *CARAT (pl. -ate) sn. 1 Fie-care din cele 24 de părți egale de aur pur conținut într’un aliagiu de aur ¶ 2 Unitate de măsură de 20 centigrame și jumătate, cu care giuvaergii cîntăresc pietrele scumpe, diamante, safire, etc. [fr.].
13. [CADE] ‡CARĂTĂ, CARÎTĂ 👉 CARETĂ.
14. [CADE] CARETĂ, ‡CARÎTA, †CARĂTĂ (pl. -te) sf. Trăsură elegantă de paradă, închisă: în timpul de alegeri, caretele nu lipseau din fața casei lui SLV.; are și destule ... carîte ... care stau de dimineață și pînă seara prin pieți C. -RAD. [rus. < it.].
15. [CADE] †CARÎTĂ ... 👉 CARETĂ ...
16. [DEX '98] CARAT, carate, s. n. 1. Indice pentru conținutul relativ în aur al aliajelor acestuia, egal cu a 24-a parte din masa totală. 2. Unitate de măsură a greutății pietrelor prețioase, egală cu 0,2 grame. [Var.: carată s. f.] – Din fr. carat.
17. [DEX '98] CARÂTĂ s. f. v. caretă.
18. [DEX '98] CARETĂ, carete, s. f. Trăsură închisă, cu patru roți. [Var.: (reg.) carâtă s. f.] – Din rus. kareta.
19. [DLRLC] CARAT, carate, s. n. 1. Unitate de măsură întrebuințată pentru a evalua titlul aurului într-un aliaj de aur, reprezentînd a 24-a parte din masa totală. Ceas de aur de 18 carate. 2. Unitate de greutate pentru diamante și alte pietre prețioase avînd circa 200-206 mg. Briliant de 2 carate.
20. [DLRLC] CARETĂ, carete, s. f. Trăsură închisă, cu patru roți. V. caleașcă, rădvan, cupeu. Apoi a fost la noi și doctorul cu careta. SLAVICI, N. I 300. La o stație, unde careta domnească și caleștile suitei trebuiau să schimbe caii, călătorii noștri deteră peste o scenă destul de neplăcută. CARAGIALE, S. U. 27. – Variantă; (Mold.) carîtă (SADOVEANU, F. J. 298, ALECSANDRI, T. 46) s. f.
21. [DLRLC] CARÎTĂ s. f. v. caretă.
22. [DLRM] CARAT, carate, s. n. 1. Unitate de măsură întrebuințată pentru a evalua aurul dintr-un aliaj de aur, egală cu a 24-a parte din masa totală. 2. Unitate de greutate pentru pietre prețioase, egală cu 200-206 miligrame. – Fr. carat.
23. [DLRM] CARÎTĂ s. f. v. caretă.
24. [DLRM] CARETĂ, carete, s. f. Trăsură închisă, cu patru roți. [Var.: (reg.) carîtă s. f.] – Rus kareta.
25. [DN] CARAT s.n. 1. Unitate de măsură a proporției de aur în aliaje, egală cu a 24-a parte din masa totală a aliajului. 2. Unitate de greutate pentru pietrele prețioase, egală cu 0,2053 g. 3. Fiecare din cele 24 de cote în care era divizată proprietatea unei nave, începînd cu dreptul roman. ♦ Cotă de participare la o societate comercială. [Pl. -te. / < fr. carat, it. carato, cf. ar. qîrît – a douăzeci și patra parte].
26. [DN] CARÂTĂ s.f. v. caretă.
27. [DN] CARETĂ s.f. Trăsură elegantă, închisă; cupeu. [Pl. -te, var. carîtă s.f. / < rus. kareta].
28. [MDN '00] CARAT s. n. 1. indice al proporției de aur în aliaje, a 24-a parte din masa totală. 2. unitate de măsură pentru masa pietrelor prețioase, egală cu 0,2 g. 3. (fig.) grad, intensitate. (< fr. carat, lat. carratus)
29. [MDN '00] CARETĂ s. f. trăsură închisă. (< rus. kareta)
30. [Șăineanu, ed. VI] carat n. 1. partea aurului pur cântărind a 24-a parte din greutatea totală: aur cu 20 carate; 2. unitate de greutate pentru pietre scumpe, egală cu 21 centigrame: acest diamant cântărește 5 carate.
31. [Șăineanu, ed. VI] caretă f. trăsură elegantă și închisă, cupeu. [It. CARRETTA].
32. [Scriban] *carát n., pl. e (fr. carat, it. carato, d. ar. gĭrat, care vine d. vgr. kerátion, roșcovă, dim. d. kéras, corn. Cu sîmburiĭ de roșcovă, se cîntăreaŭ diamantele). Partea de aur pur care cîntărește a 24-a parte din greutatea totală a unuĭ aliaj: aur de 20 de carate. O mică greutate (21 de centigrame) de cîntărit diamantele: diamant de 5 carate. V. roșcovă și batcă 2.
33. [Scriban] *carétă f., pl. e (ngr. karétia, d. it. carretta, de unde și rus. karéta; rut. karíta). Vechĭ. Trăsură închisă, cupeŭ. – Și carîtă (după rut.).
34. [Scriban] carîtă, V. caretă.
35. [DOOM 3] carat (unitate de măsură) s. n., pl. carate
36. [DOOM 3] caretă s. f., g.-d. art. caretei; pl. carete
37. [DOOM 2] carat (unitate de măsură) s. n., pl. carate
38. [DOOM 2] caretă s. f., g.-d. art. caretei; pl. carete
39. [IVO-III] caretă, -te.
40. [DER] caretă (carete), s. f. – Trăsură, caleașcă. Rus. kareta, din it. carretta (DAR). – Der. caretaș, s. m. (vizitiu).
41. [Argou] carată, carate s. f. (intl.) unitate de măsură (lună, an) pentru durata unei condamnări penale.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL