1. [DEX '09] CARAS, carași, s. m. Pește de baltă din familia crapilor, de culoare argintie sau gălbuie, cu capul scurt și cu solzii mari (Carassius auratus gibelio). – Din rus. karas’.
2. [MDA2] caracudă sf [At: TDRG / V: cărăc~ / Pl: ~de / E: bg каракуда] 1 (Iht; șîs) ~ roșie, ~ ruginoasă, ~-de-baltă, ~-de-lac, ~-de-Dunăre, ~-de-gârlă Caras (1) (Carassius carassius). 2 Nume generic dat peștilor mici Si: pește-țigănesc. 3 (Fig) Oameni fără valoare, fără însemnătate (într-un partid, într-o adunare etc.). 4 (Iht; reg; îs) ~ albă Crap-caras (2) (Carassius auratus gibelio). 5 (Îc) ~-colorată Regina-peștilor (Eupomotius gibosus).
3. [MDA2] caras sm [At: ALECSANDRI, T. 1017 / V: ~aș, căraș / Pl: ~ași / E: rs карас] (Iht) 1 Gen de pești din familia crapilor foarte răspândit la noi (Carassius). 2 Pește de baltă de culoare argintie sau gălbuie, cu capul scurt și cu solzii mari Si: caracudă (1), cărășel (1) (Carassius carassius) 3 (Șîs) ~ alb, ~de-Dunăre, crap-caras Specie de caras cu corpul mai scurt și mai gros decât carasul (2), având culori ce variază de la alb-gălbui la negru murdar și cu mărime variabilă, în funcție de habitat și subspecie (8-10 până la 35-40 cm) Si: caracudă (4) (Carassius auratus gibelio). 4 Regina-peștilor (Eupomotius gibosus).
4. [MDA2] caraș sm vz caras
5. [MDA2] căraș sm vz caras
6. [MDA2] cărășel [At: ANTIPA, F. I. 124 / V: (reg) ~șăl, ~raș~, car~, carașel / Pl: ~ei, ~e sn / E: caras + -el] 1-2 sm (Iht; șhp) Caras (1) (mic). 3 sm (Iht) Caracudă. 4 sm (Gmț) Păduche. 5 sm (Reg) Vierme care trăiește pe materiile (alimentare) putrede. 6 sn Dans popular cu mișcări vioaie. 7 sn Melodie după care se execută acest dans. 8 sn Dansul și melodia după care acesta se execută.
7. [CADE] CARACUDĂ (pl. -de) sf. 1 🐟 Pește cu corpul turtit care trăește în fundul bălților și heleșteelor (numit în Mold. „caras”) (Carassius vulgaris) (🖼 893) ¶ 2 Fig. familiar (în înțeles colectiv) Oameni fără nici o însemnătate (într’un partid, într’o adunare, etc.) [blg.< tc.].
8. [CADE] ❍CARAS sm. 🐟 1 Mold. = CARACUDĂ: să vii înapoi cînd or ieși carașii fripți din Bahlui! ALECS. ¶ 2 CARAS-DE-MARE – SPAROS [rus.].
9. [CADE] CĂRAȘ sm. Băn. 🐟 – CARACUDĂ [srb. karaš].
10. [CADE] CĂRĂȘEL sbst. Mold. 1 🐟 dim. CARAS ¶ 2 Un danț țărănesc: se’nvîrt părechile într’un joc ce se chiamă ~ SAD..
11. [DLRLC] CARAS, carași, s. m. Pește de baltă, de culoare verde-cafenie sau gălbuie, cu capul scurt și cu solzii mari (Carassius vulgaris); caracudă. Du-te, Rusalie, pe ceea lume, și să vii înapoi cînd or ieși carașii fripți din Bahlui! ALECSANDRI, T. 1017.
12. [DLRM] CARAS, carași, s. m. Pește de baltă din familia crapilor, de culoare verde-cafenie sau gălbuie, cu capul scurt și cu solzii mari (Carassius vulgaris). – Rus karas’.
13. [Șăineanu, ed. VI] caras m. Mold. caracudă. [Rus. KARASĬ].
14. [Scriban] caracúdă f., pl. e (turc, bg. karakuda. Cp. și cu ngr. kaliakúda, cufundar). Un pește din neamu crapuluĭ, dar mult maĭ mic și maĭ lat (carassius vulgaris). Fig. Om fără valoare, elev prost (V. plevușcă). – În nord carás.
15. [Scriban] carás m., pl. șĭ (rus. karásĭ, d. germ. karas și karausche). Nord. Caracudă, un pește. (În Meh. caras și cărășel. Ant. P.) S. n., pl. urĭ și e (pin aluz. la aripa luĭ dorsală zbîrlită). Bișchie.
16. [Scriban] cărășél m., pl. șeĭ (dim. caras. Cp. cu tărășel). Meh. Caras. S. n., pl. e. Nord. Un dans popular.
17. [DOOM 3] caras s. m., pl. carași
18. [DOOM 2] caras s. m., pl. carași
19. [MDO] caras
20. [DER] caraș (-și), s. m. – Caracudă (Carassius vulgarius). Rus. karasi, rut., pol., sb., cr. karaš (Miklosich, Fremdw., 96; Cihac, II, 40; Sanzewitsch 199), din germ. Karausche. – Der. cărășel, s. m. (dans tipic moldovenesc).
21. [DE] CARASU, vale în centrul Dobrogei (46 km), pe cursul căreia a fost construită cea mai mare parte a Canalului Dunăre-Marea Neagră.
22. [DE] CARAS (< rus.) s. m. Pește teleostean, ciprinid, de ape dulci, de origine nord-asiatică, care a pătruns în Europa inițial ca pește ornamental, apoi în toate apele continentului. Are c. 15-35 cm și 70-110 g, solzi mari, cenușii-verzui, uneori negricioși și argintii (Carassius auratus gibelio).
23. [Argou] caras, carași s. m. (intl.) penis.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL