1. [DEX '09] CARAFĂ, carafe, s. f. Sticlă cu gâtul lung și cu partea de jos bombată. ♦ Conținutul unei astfel de sticle. [Var.: garafă s. f.] – Din ngr. karáfa, fr. carafe, it. caraffa.
2. [MDA2] carafă2 sf vz caraftă
3. [MDA2] carafă1 sf [At: PANN, P. V. II, 8 / V: ga~ / Pl: ~fe, ~răfi / E: ngr ϰαράφα, fr carafe, it caraffa] 1 Cană cu gâtul lung și cu partea de jos bombată. 2 Conținutul unei carafe (1). 3 Cana împreună cu conținutul.
4. [CADE] CARAFĂ, GARAFĂ (pl. -afe, -ăfi) sf. Sticlă de cristal, cu pîntecele larg și gîtul strîmt, în care se pune vin, apă, etc. (🖼 894): să-ți dea mezelicul pîine și o carafă de vin PANN.; adă două garafe cu Cotnar GN. [ngr.< it.].
5. [DLRLC] CARAFĂ s. f. v. garafă.
6. [Șăineanu, ed. VI] carafă f. 1. sticlă de cristal cu pântecele larg și gâtul strâmt; 2. conținutul ei (= fr. carafe).
7. [Scriban] *caráfă, V. garafă.
8. [DEX '09] GARAFĂ s. f. v. carafă.
9. [MDA2] caraftă sf [At: DAMÉ, T. 135 / V: ~fă, (reg) căr~ / Pl: nct / E: nct] (Reg) Unul dintre cele două lemne orizontale (stinghii) înfipte în capetele de sus ale furcilor războiului de țesut, care țin vatalele Si: cioacă.
10. [MDA2] căraftă sf vz carafă
11. [MDA2] garafă sf vz carafă
12. [CADE] * GARAFĂ 👉 CARAFĂ.
13. [DLRLC] GARAFĂ, garafe și gărăfi, s. f. Sticlă cu gîtul lung și subțire, cu partea de jos bombată, în care se păstrează apă sau diverse băuturi. Trei moșnegi aprinși la sfadă Se-ndulcesc din a garafă. IOSIF, V. 49. Umblam cu vorba împrejurul trăistii călugărului, cum umbla vulpea împrejurul gărăfii cu mîncare a cocostîrcului. HOGAȘ, M. N. 114. Ah! garafa pîntecoasă doar de sfeșnic mai e bună! EMINESCU, O. I 46. ♦ Conținutul unei garafe. Într-o vreme, cătră sfîrșitul gărăfii de al doilea, amîndoi tăcură. SADOVEANU, P. S. 61. – Variantă: carafă (CASSIAN, V. 19, PANN, P. V. II 8) s. f.
14. [Șăineanu, ed. VI] carafte f. pl. Mold. cele două lemne orizontale ce țin vatalele. [Origină necunoscută].
15. [Șăineanu, ed. VI] carafte f. pl. Mold. cele două lemne orizontale ce țin vatalele [origină necunoscută].
16. [Șăineanu, ed. VI] garafă f. Mold. carafă: garafă pântecoasă EM. [Gr. mod.]. V. carafă.
17. [Scriban] garáfă f., pl. e și (est) gărăfĭ (ngr. karáfa, it. caraffa, d. fr. carafe, care vine d. sp. pg. garrafa, din ar. karâ’a, vas. Sud. Butelie (sticlă) de oferit vin la masă (la cîrcĭumĭ 250-500-1000 gr.): Treĭ garafe, treĭ ulcele (P. P.). Est. Burcut, clondir, butelie ca cele de apă minerală (cam un litru). – Fals carafă (d. fr.). V. șip 3, galon.
18. [DOOM 3] carafă (cană) s. f., g.-d. art. carafei; pl. carafe
19. [DOOM 2] !carafă (sticlă) s. f., g.-d. art. carafei; pl. carafe
20. [MDO] carafă, pl. carafe
21. [DOOM 3] caraftă (parte a războiului de țesut) s. f., g.-d. art. caraftei; pl. carafte
22. [DOOM 2] caraftă (parte a războiului de țesut) s. f., g.-d. art. caraftei; pl. carafte
23. [IVO-III] garafă, -fe.
24. [DER] caraftă (carafte), s. f. – Cui de siguranță care oprește stativul războiului de țesut. Origine necunoscută. Poate de la caravei cu suf. -ete.
25. [DER] garafă (garafe), s. f. – Sticlă cu gîtul lung. – Var. carafă. Mr. garafă. Ngr. γαράφα (Meyer 119, DAR), cf. alb. gharraf. Var., din fr. carafe.
26. [DE] GARÁFĂ (CARÁFĂ) (< ngr., fr.) s. f. Sticlă cu gâtul strâmt și partea de jos bombată; conținutul unei astfel de sticle.
27. [DAR] caraftă (căraftă), carafte, s.f. (reg.) unul din cele două lemne orizontale înfipte în capetele de sus ale furcilor, care țin vatalele; cioacă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL