1. [DEX '09] CARACUL, (1) s. m., (2) caraculuri, s. n. 1. S. m. Numele unei rase de oi ai căror miei au blana buclată, asemănătoare cu astrahanul. 2. S. n. Blăniță de miel aparținând acestei rase, din care se fac căciuli, paltoane etc. [Var.: carachiul s. m., s. n.] – Din fr. caracul.
2. [MDA2] caracul [At: DEX2 / E: fr caracul] 1 sm Rasă de oi ale căror miei au blana buclată, asemănătoare cu astrahanul. 2 sn Blăniță de miel aparținând rasei caracul (1). 3 sn Obiect de îmbrăcăminte confecționat din caracul (2).
3. [DEX '98] CARACUL, (1) s. m., (2) s. n. 1. S. m. Numele unei rase de oi ai căror miei au blana buclată, asemănătoare cu astrahanul, 2. S. n. Blăniță de miel aparținând acestei rase, din care se fac căciuli, paltoane etc. [Var.: carachiul s. m. și n.] – Din fr. caracul.
4. [DLRLC] CARACUL, (1) s. m., (2) s. n. 1. Numele unei rase de oi cu blană buclată, de obicei neagră, asemănătoare cu astrahanul. 2. Blăniță de miel aparținînd acestei rase, din care se fac căciuli, paltoane etc. – Variantă: carachiul s. m. și n.
5. [DLRM] CARACUL, (1) s. m., (2) s. n. 1. Numele unei rase de oi ai căror miei au blană buclată, asemănătoare cu astrahanul. 2. Blăniță de miel aparținînd acestei rase, din care se fac căciuli, paltoane etc. [Var.: carachiul s. m. și n.] – Fr. caracul.
6. [DN] CARACUL s.m. Rasă de oi cu blană buclată, de obicei neagră, asemănătoare cu astrahanul. // s.n. Blănița unui miel din această rasă. [Pl. (s.m.) -li, (s.n.) -luri, var. carachiul s.m.n. / < Karakul – oraș în Asia Centrală].
7. [MDN '00] CARACUL s. m. 1. rasă de oi cu blana buclată, neagră, asemănătoare cu astrahanul. 2. blăniță de miel din această rasă. (< fr. caracul)
8. [DEX '09] CARACHIUL s. m., s. n. v. caracul.
9. [MDA2] carachiul sm vz caracal
10. [MDA2] caracolac sm vz caraculac
11. [CADE] CARACOLAC sm. 🐒 Animal sălbatic din pustiurile și stepele Africei și Asiei centrale și meridionale, un fel de rîs, cu coada lungă, cu urechile negre, care se vînează pentru blana lui (Lynx caracal) [tc.].
12. [DEX '98] CARACHIUL s. m. și n. v. caracul.
13. [DN] CARACHIUL s.m. și n. v. caracul.
14. [Scriban] caracolác m. (turc. karakulak, d. kara, negru, și kulak, ureche. De aci și sp. fr. caracal). Vechĭ. Un fel de rîs (lynx caracal) a căruĭ blană, cam creață, e foarte căutată. – Azĭ se zice carachĭul.
15. [DOOM 3] caracul s. n., (blănițe, confecții) pl. caraculuri
16. [DOOM 2] caracul [pron. caracül] s. n., (blănițe, confecții) pl. caraculuri
17. [MDO] caracul
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL