1. [DEX '09] CARACTEROLOGIE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul psihologic al caracterului. – Din fr. caractérologie.
2. [MDA2] caracterologie sf [At: DA ms / E: fr caractérologie] Disciplină care se ocupă cu studiul structurii și dezvoltării caracterelor (7).
3. [DEX '98] CARACTEROLOGIE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul structurii și dezvoltării caracterelor. – Din fr. caractérologie.
4. [DN] CARACTEROLOGIE s.f. Disciplină care studiază structura și dezvoltarea caracterelor. [Gen. -iei. / cf. fr. caractérologie, germ. Charakterologie].
5. [MDN '00] CARACTEROLOGIE s. f. studiul structurii și manifestării tipurilor de caractere. (< fr. caractérologie)
6. [DOOM 3] caracterologie s. f., art. caracterologia, g.-d. caracterologii, art. caracterologiei
7. [DOOM 2] caracterologie s. f., art. caracterologia, g.-d. caracterologii, art. caracterologiei
8. [DETS] CARACTERO- „caracter, trăsături psihice”. ◊ gr. kharakter „semn gravat, amprentă, imprimare” > fr. caractéro-, germ. charaktero- > rom. caractero-. □ ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în caracterologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază structura și dezvoltarea caracterelor; ~patie (v. -patie), s. f., complex de trăsături caracteriale patologice care influențează negativ comportarea socială.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL