1. [MDA2] caracterizat2, ~ă a [At: GHICA, S. 517 / Pl: ~ați, ~e / E: caracteriza] 1 Care a fost descris în trăsăturile sale caracteristice (5). 2 Care are, în mod evident sau tipic, o anumită însușire sau trăsătură caracteristică.
2. [MDA2] caracterizat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: caracteriza] Caracterizare.
3. [DEX '09] CARACTERIZA, caracterizez, vb. I. Tranz. 1. A constitui caracteristica cuiva sau a ceva. Îl caracterizează modestia. 2. A descrie, a înfățișa, a face să reiasă trăsăturile caracteristice ale unei persoane, ale unui lucru sau ale unui fenomen. – Din fr. caractériser.
4. [MDA2] caracteriza vt [At: NEGRUZZI, S. I, 264 / Pzi: ~zez, (înv) ~riz / E: fr caractériser] 1-2 A constitui caracteristica (6) cuiva sau a ceva. 3 A descrie trăsăturile caracteristice unui fenomen.
5. [CADE] *CARACTERIZA (-izez) vb. tr. A face să reiasă, a scoate la iveală, a arăta ceea ce formează caracterul esențial al unei persoane sau unui lucru: grația nespusă care o caracterizează CAR. [fr.].
6. [DLRLC] CARACTERIZA, caracterizez, vb. I. Tranz. 1. A constitui caracteristica unei ființe sau a unui lucru. Modestia care-l caracteriza nu i-a permis să primească a fi numit... ca titular. GHICA, S. 670. Refl. pas. Statul de democrație populară se caracterizează prin atragerea la conducerea statului a milioane de oameni ai muncii. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 7, 68. 2. (Subiectul este omul) A înfățișa, a descrie, a face să reiasă nota caracteristică a unei ființe sau a unui lucru. Se înțelege că n-am avut pretențiune... să caracterizez întreaga mișcare critică de la Aristoteles încoace. GHEREA, ST. CR. II 14. – Prez. ind. pers. 3 și: (învechit) caracteriza (ODOBESCU, S. III 75).
7. [DLRM] CARACTERIZA, caracterizez, vb. I. Tranz. 1. A constitui caracteristica cuiva sau a ceva. Modestia care-l caracteriza nu i-a permis să primească (GHICA). 2. A înfățișa, a face să reiasă trăsăturile caracteristice ale unei persoane, ale unui lucru sau ale unui fenomen. – Fr. caractériser.
8. [DN] CARACTERIZA vb. I. tr. 1. A înfățișa, a descrie o ființă, un lucru etc. în ceea ce are particular, esențial, propriu. 2. A constitui caracteristica unei ființe sau a unui lucru. [< fr. caractériser].
9. [MDN '00] CARACTERIZA vb. tr. 1. a constitui caracteristica unei ființe sau a unui lucru. 2. a înfățișa, a descrie o ființă, un fenomen în ceea ce are particular, esențial. (< fr. caractériser)
10. [Șăineanu, ed. VI] caracterizà v. a marca caracterul unei persoane sau al unui lucru, a determina cu mare preciziune.
11. [Scriban] *caracterizéz v. tr. (fr. caractériser). Determin precis: pe Jidan l-a caracterizat Shakespeare pin Shylock, ĭubirea de banĭ îl caracterizează pe Jidan.
12. [DOOM 3] caracteriza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. caracterizez, 3 caracterizează; conj. prez. 1 sg. să caracterizez, 3 să caracterizeze
13. [DOOM 2] caracteriza (a ~) vb., ind. prez. 3 caracterizează
14. [IVO-III] caracterizez.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL