1. [DEX '09] CARACATIȚĂ, caracatițe, s. f. Animal marin din încrengătura moluștelor, cu corpul oval și cu opt brațe puternice prevăzute cu ventuze. (Octopus vulgaris). ♦ Fig. Persoană lacomă, apucătoare, hrăpăreață. – Din rus. karakatița.
2. [MDA2] caracatiță sf [At: ANON. CAR. / V: crăc~ / A: (Mol) ~rac~ / Pl: ~țe / E: rs каракатица] 1 (Zlg) Animal marin din încrengătura moluștelor, cu corpul rotund, în formă de sac și cu opt brațe puternice, prevăzute cu ventuze (Octopus vulgaris). 2 (Fig) Persoană lacomă, apucătoare. 3 (Fig) Mafie.
3. [CADE] CARACATIȚĂ, Mold. CRACATIȚĂ (pl. -țe) sf. 🐙 Molusc marin din clasa cefalopodelor, cu corpul de formă ovală, înarmat în jurul capului, cu opt brațe (tentacule) lungi și puternice, pline de ventuze, cu care-și apucă prada; capul e prevăzut cu doi ochi mari ca de pește; gura, care se află în mijlocul coroanei brațelor, e înarmată cu un cioc tare ca al papagalului: se vînează pentru carnea ei, bună de mîncat, care se consumă la noi, uscată, ca aliment de post (Octopus vulgaris) (🖼 891) [rus.].
4. [DEX '98] CARACATIȚĂ, caracatițe, s. f. Animal marin din încrengătura moluștelor, cu corpul rotund, în formă de sac și cu opt brațe puternice, prevăzute cu ventuze (Octopus vulgaris). ♦ Fig. Persoană lacomă, apucătoare, hrăpăreață. – Din rus. karakatița.
5. [DLRLC] CARACATIȚĂ, caracatițe, s. f. Animal marin din încrengătura moluștelor, cu corpul rotund și cu opt brațe puternice, prevăzute cu ventuze cu care se poate fixa pe stînci. Avea o durere de cap neadormită... înfiptă în creierii lui ca o caracatiță. GALACTION, O. I 263. Poteca se desface înaintea ta ca o caracatiță cu picioarele împrăștiate pretutindeni sub desișul pădurii. HOGAȘ, M. N. 76.
6. [DLRM] CARACATIȚĂ, caracatițe, s. f. Animal marin din încrengătura moluștelor, cu corpul rotund și cu opt brațe puternice, prevăzute cu ventuze (Octopus vulgaris). ♦ Fig. Persoană lacomă, apucătoare, hrăpăreață. – Rus karakatica.
7. [Șăineanu, ed. VI] caracàtiță f. animal marin din clasa moluștelor cu opt tentacule (Octopus). [Rus. KARAKATIÁ (din krakŭ, crac, insecta având mai mulți craci lungi)].
8. [Scriban] caracátiță, V. cracatiță.
9. [MDA2] cracatiță sf vz caracatiță
10. [MDA2] racatiță2 sf vz caracatiță
11. [CADE] CRACATIȚĂ 👉 CARACATIȚĂ.
12. [Scriban] crácatiță (Mold.) și caracátiță (Munt.) f., pl. e (sîrb. krakatnica, pol. krakacica, rus. karakática, adică „cu mulțĭ cracĭ”). O moluscă cefalopodă care se mănîncă. (Cele din comerciŭ, care se vînd uscate, îs de 40-50 cm. Dar există unele și de 2-3 metri). – În Mold. nord -íță și (infl. de rac) racatiță (Șez. 37, 42). V. ahtapod.
13. [Scriban] racátiță, V. cracatiță.
14. [DOOM 3] caracatiță s. f., g.-d. art. caracatiței; pl. caracatițe
15. [DOOM 2] caracatiță s. f., g.-d. art. caracatiței; pl. caracatițe
16. [IVO-III] caracatiță, -țe.
17. [DER] caracatiță (caracatițe), s. f. – Moluscă marină (Octopus vulgaris). Rus. karakatica (Cihac, II, 79), cf. sb. krakatnica.
18. [Argou] caracatiță, caracatițe s. f. organizație criminală, mafie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL