1. [DEX '09] CARABINĂ, carabine, s. f. 1. Pușcă cu țeava ghintuită și scurtă. 2. Cârlig închis cu un arc, fixat printr-un inel la capătul unui lanț, al unei curele etc. și folosit pentru a prinde de el diferite obiecte. 3. Cârlig pentru cablu fixat cu un dispozitiv care permite rotirea ușoară a cablului. – Din fr. carabine.
2. [MDA2] carabină sf [At: LB / V: (înv) ~in sn / Pl: ~ne / E: fr carabine] 1 Pușcă (cu țeava ghintuită) mai scurtă și mai ușoară decât pușca obișnuită Si: (înv) durdă, flintă, sâneață. 2 Cârlig închis prin intermediul unui arc, care se fixează la extremitatea unui lanț sau a unei curele pentru a prinde de el diferite obiecte. 3 Cârlig pentru cablu, fixat cu un dispozitiv care permite rotirea ușoară a cablului. 4 (Reg; fig; dep) Femeie, iapă etc. scundă și grasă.
3. [CADE] *CARABINĂ (pl. -ne) sf. ⚔️ Armă de foc, cu țeava ghintuită, mai mică decît o pușcă (🖼 887): nimerea mai bine decît altul cu o ~ ghintuită ODOB. [fr.].
4. [DEX '98] CARABINĂ, carabine, s. f. 1. Pușcă (cu țeava ghintuită) mai scurtă și mai ușoară decât pușca obișnuită. 2. Cârlig închis prin intermediul unui arc, care se fixează la extremitatea unui lanț sau a unei curele pentru a prinde de el diferite obiecte. 3. Cârlig pentru cablu fixat cu un dispozitiv care permite rotirea ușoară a cablului. – Din fr. carabine.
5. [DLRLC] CARABINĂ, carabine, s. f. 1. Armă de foc portativă avînd țeava ghintuită și fiind mai scurtă și mai ușoară decît pușca. Într-o odaie stăteau în perete, pe un covor, săbii și carabine. GALACTION, O. I 328. Cu o rugină de pușcă... nimerea mai bine decît altul cu o carabină ghintuită. ODOBESCU, S. III 15. O descărcătură de carabină făcu să răsune văile una după alta. BOLINTINEANU, O.331. 2. Cîrlig închis prin intermediul unui arc, care se fixează la extremitatea unui lanț sau a unei curele pentru a prinde de el diferite obiecte. Cum s-a putut, desface [ceasornicul] din carabina lănțugului? SADOVEANU, N. F. 95.
6. [DLRM] CARABINĂ, carabine, s. f. 1. Pușcă cu țeava ghintuită, scurtă. 2. Cîrlig închis prin intermediul unui arc, care se fixează la extremitatea unui lanț sau a unei curele, pentru a prinde de el diferite obiecte. – Fr. carabine.
7. [DN] CARABINĂ s.f. 1. Pușcă ușoară, cu țeavă scurtă, ghintuită. 2. Cîrlig închis cu arc, cu care se prind diferite obiecte. [< fr. carabine, it. carabina].
8. [MDN '00] CARABINĂ s. f. 1. pușcă ușoară, cu țeavă scurtă, ghintuită. 2. cârlig închis cu arc, cu care se prind obiecte; carabinieră. (< fr. carabine)
9. [Șăineanu, ed. VI] carabină f. pușcă scurtă și ușoară de cavalerie (= fr. carabine).
10. [Scriban] *carabínă f., pl. e (fr. carabine, it. carabina, ngr. karabina și aravis, vgr. Arabis, Arabă). Pușcă scurtă de cavalerie.
11. [MDA2] carabin sn vz carabină
12. [DOOM 3] carabină (pușcă) s. f., g.-d. art. carabinei; pl. carabine
13. [DOOM 2] carabină s. f., g.-d. art. carabinei; pl. carabine
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL