1. [DEX '09] CARABINIER, carabinieri, s. m. 1. (Înv.) Soldat înarmat cu o carabină (1). 2. (În Italia) Membru al jandarmeriei. [Pr.: -ni-er] – Din fr. carabinier.
2. [MDA2] carabinier sm [At: DUMITRACHE, 423 / V: ~ner / P: ~ni-er / Pl: ~i / E: fr carabinier] 1 (Înv) Soldat înarmat cu o carabină (1). 2 (În Italia) Membru al jandarmeriei.
3. [CADE] *CARABINIER, ‼CARABINER sm. 🎖️ 1 Soldat înarmat cu o carabină (🖼 888): carabinerii poloni trîntiră de pe cal vreo cîțiva tătari BĂLC. ¶ 2 Jandarm (în Italia) [fr.].
4. [DLRLC] CARABINIER, carabinieri, s. m. (Învechit) Soldat înarmat cu o carabină. – Pronunțat: -ni-er.
5. [DLRM] CARABINIER, carabinieri, s. m. (Înv.) Soldat înarmat cu o carabină. [Pr.: -ni-er] – Fr. carabinier.
6. [DN] CARABINIER s.m. Soldat înarmat cu carabină. ♦ Soldat care face serviciu de poliție în Italia. [Pron. -ni-er. / < fr. carabinier, it. carabiniere].
7. [MDN '00] CARABINIER s. m. 1. (în trecut) soldat înarmat cu carabină. 2. membru al jandarmeriei (în Italia); nume dat vameșilor în Spania. (< fr. carabinier, it. carabiniere)
8. [Șăineanu, ed. VI] carabinier m. soldat înarmat cu carabină.
9. [Scriban] *carabiniér m. Soldat armat cu carabină (în cavalerie și jandarmerie). În Italia, jandarm. În Spania, agent vamal.
10. [MDA2] carabiner sm vz carabinier
11. [DOOM 3] carabinier (soldat) (desp. -ni-er) s. m., pl. carabinieri
12. [DOOM 2] carabinier (-ni-er) s. m., pl. carabinieri
13. [MDO] carabinier
14. [DE] CARABINIER (< fr.) s. m. 1. Soldat înarmat cu o carabină. ♦ (În Franța) Denumire dată soldaților din cavaleria grea (sec. 17-19) înarmați cu carabine, precum și soldaților de elită din infanterie (1788-1792). 2. Denumire dată astăzi vameșilor în Spania (carabineros), iar în Italia și alte state jandarmeriei (carabinieri).
15. [CECC] Carabinierii lui Offenbach – În mai multe din operetele lui Offenbach, unde intervin carabinieri, adică jandarmi (italieni sau spanioli) purtători de carabine, aceștia sosesc, pentru a face ordine sau a pune mina pe tîlhari (ca în opereta Briganzii), totdeauna prea tîrziu, fapt pe care ei înșiși îl subliniază printr-un cuplet: „La spartul tîrgului sosim!” De aici s-a născut vorba adesea folosită pentru a ironiza pe acei agenți ai ordinii publice, anume trimiși după ce dezordinile erau comise și devastările consumate: „Au sosit și ei ca și carabinierii lui Offenbach” – expresie extinsă apoi și la pompierii sosiți după incendiu, și la ajutoarele venite după ce nu mai era nevoie etc., etc. MUZ.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL